Istorii Bizare: Cum a ajuns Lacul lebedelor la TV să le dea fiori rușilor

Despre faimosul balet al lui Piotr Ilici Ceaikovski a auzit toată lumea. În fond, este unul emblematic și printre cele mai populare din toată istoria baletului. Mai mult, este una dintre operele cu care rușii se mândresc azi în toată lumea deși, dacă e să fim franci, dacă ar fi știut ei de înclinațiile sexuale ale lui Ceaikovski, nu ar mai fi apucat bietul de el să compună nimic. Cel puțin, nu prin gerurile Siberiei.

Ideea este că Lacul lebedelor este o mândrie națională în Rusia, iar spectacolele se joacă mereu cu sala plină. Problema mare, și cea care le dă fiori rușilor, apare în momentul în care baletul este difuzat la TV. Un program cultural de genul acesta îi face pe ruși să înghețe. Imediat explic dar, înainte de asta, trebuie să vă spun câteva cuvinte despre faimoasa operă a lui Ceaikovski și de ce nu el trebuie creditat cu varianta de azi a baletului.

Nu mulți știu, dar totul a început ca o joacă. Undeva pe la începutul anilor 70 ai secolului al XIX-lea, Piotr Ilici se afla în Ucraina, alături de familie. Acolo a creat un mic balet pentru nepoții săi, Iuri și Ana Davidov. Dacă sunteți părinți, știți cum este, trebuia să le consume cumva energia.

Nimeni nu știe însă să spună exact de unde s-a inspirat autorul. Dacă din basmele slave sau cele germane. Ceaikovski nu a spus niciodată ceva legat de originea ideei. Da, având vedere că personajele principale se numesc Sigfried și Odette, nu Serghei și Tatiana, parcă am înclina spre a doua variantă. Fapt puțin știut însă, creația lui Ceaikovski are extrem de puțin lucruri în comun cu forma actuală a baletului. Doar povestea este aceeași. Iar realitatea este că varianta finală, cea de azi, are mulți creatori în spate.

• Ascultă pe Spotify:

Cum a ajuns însă Lacul lebedelor un balet emblematic și, mai ales, de ce a ajuns să îi îngrozească pe ruși, vă invit să aflați urmărind un nou episod din seria de podcasturi „Istorii și personaje bizare”. Este o poveste din care nu lipsesc coregrafi celebri, dar și figuri așa cum ar fi cele ale secretarilor de stat ruși. O poveste cu o simbolistică ascunsă care vă va purta prin cel puțin un secol de istorie.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Ovidiu Popica

Grafica: Imagine originală – Elliott Franks / Eyevine / Profimedia (editată: Adi Iacob)