Italia se pregătește să facă ordine pe miile sale de plaje private, după ani de nemulțumiri

Italia are aproape 7.886 km de coastă, însă să te bucuri de ea nu este întotdeauna gratuit. În timp ce în alte locuri mersul la plajă înseamnă să cauți un loc pe nisip, în Italia experiența este adesea cu totul diferită, relatează El Pais.

Să găsești un loc unde să îți înfigi umbrela fără să plătești este o adevărată provocare. Pe anumite porțiuni ale litoralului, accesul la mare este administrat de companii private prin concesiuni publice, care au transformat plajele într-o afacere de milioane de euro.

Administrate de concesionari privați, plajele cu plată s-au extins rapid. Potrivit asociației italiene de mediu Legambiente, acestea ocupă deja peste 42% din litoralul țării. Ministerul Infrastructurii estimează procentul la 33%, diferența fiind explicată prin criteriile folosite pentru calcul: guvernul ia în considerare întregul litoral italian, nu doar zonele potrivite pentru îmbăiere.

Însă rezultatul pentru plaje este o „pădure” nesfârșită de umbrele perfect aliniate, însoțite de șezlongurile aferente, care așteaptă să fie închiriate la prețuri ce pot depăși 35 de euro pe zi în unele locuri.

Un sistem caracteristic Italiei pentru plajele private

Companii deținute aproape exclusiv de familii deoarece concesiunile sunt, de regulă, moștenite, au plătit statului timp de decenii redevențe relativ mici pentru exploatarea spațiilor publice, în timp ce prețurile pentru oameni au crescut exponențial. Concesionarii administrează utilități precum toalete, dușuri, vestiare și parcări, precum și închirierea de umbrele și șezlonguri.

Ei controlează de asemenea barurile și cafenelele de pe plajă și sunt responsabili de salvamari și de operațiunile de salvare. Între timp, zonele publice sunt adesea neglijate, murdare și lipsite de servicii publice.

Acest model care a devenit profund înrădăcinat, în pofida numeroaselor nereguli semnalate de-a lungul anilor, se confruntă acum cu o reformă amânată de ani de zile.

Nu toți italienii sunt nemulțumiți de proliferarea plajelor private

Subiectul reformei este unul sensibil, care împarte opinia publică din Italia. Pentru unii, plajele cu plată garantează ordine, curățenie și confort; pentru alții, ele reprezintă privatizarea unui bun public care ar trebui să fie accesibil tuturor.

Principala critică adusă sistemului este diferența enormă dintre ceea ce plătesc concesionarii pentru exploatarea plajelor și profiturile pe care le obțin. Statul încasează între 80 și 100 de milioane de euro pe an din concesiuni, în timp ce sectorul, lipsit de transparență, generează anual peste 2 miliarde de euro, potrivit diferitelor estimări.

Chiar Curtea de Conturi a Italiei a avertizat că redevențele plătite de antreprenori nu sunt, de regulă, proporționale cu veniturile pe care aceștia le obțin.

Unul dintre cele mai controversate aspecte ale modelului italian este faptul că concesiunile sunt reînnoite automat. Fără licitații publice sau concurență propriu-zisă și fără controale ori transparență, aceiași operatori au continuat să exploateze generații la rând porțiuni extinse din litoralul public, consolidând un sistem adoptat de puține alte țări europene.

Ce a decis guvernul Italiei în privința concesionării plajelor

Comisia Europeană a solicitat de ani de zile schimbarea sistemului. Executivul UE consideră că Italia încalcă Directiva Bolkestein din 2009, care impune concurență liberă în cazul acestui tip de concesiuni.

După decenii de amânări și confruntări, guvernul Giorgiei Meloni a abordat problema. Reforma aprobată prevede că, până la 30 septembrie 2027, toate cele aproximativ 12.000 de plaje cu plată vor fi scoase la licitație publică.

Concesiunile vor avea o durată limitată, cuprinsă între 5 și 20 de ani, iar actualii titulari vor primi compensații financiare pentru investițiile pe care le-au făcut.

Perspectiva deschiderii pieței a stârnit însă îngrijorare în rândul multora din acest sector, care se tem că licitațiile vor favoriza marile grupuri din turism sau fondurile de investiții capabile să înlocuiască afacerile de familie care au dominat în mod tradițional litoralul italian.