Iubirea. De aici incepe totul – VIDEOinterviu Cristina Balan, castigatoare "Vocea Romaniei". Despre creatie si inspiratie
Copilăria ei este ruptă în două părți: muzică ungurească și Queen fără oprire. Și ființa ei se luptă cu pasiunea și rațiunea, temperamentul vulcanic și nevoia de echilibru. Această bătaie „pe viață și pe iubire” îi inspiră versuri și muzica. Și așa talentul i-a adus succesul: câștigarea Vocii României. Cristina Bălan vorbește despre tot ce-nseamnă creația. Din copilăria ceardașului la corul îngerilor lui Beethoven. De la fanatizarea lui Freddie la cant-autor în Impact. VIDEOinterviu, partea întâi.
După vârsta de opt ani am fost captivată de Queen
Reporter: Ce muzică ți-a format personalitatea în copilărie?
Cristina Bălan: Prima parte sau a doua? Este foarte important. După varsta de opt ani am fost captivată de Queen. Sunt timișoreancă, am rădăcini maghiare și in primii ani ascultam muzică ungurească. Influența venea de la tatăl meu. Nu se pricepea la cântat, dar asculta muzica pe rupte. În familie nu avem muzicieni, în afara unui străbunic care cânta la vioară, ca amator. Așa am început și eu și m-am trezit la școală într-a cincea cu un nivel de a-ntâia. Poziția degetelor și tot…
Deci, muzică maghiară.
Reporter:De care?
Cristina Bălan: Și ceardaș. Și toate genurile. Pop-rock. Imi placea sa cant, sa dansez, orice legat de arta. Noi aveam canale tv unguresti, ascultam muzica pop maghiara. Erika…d-astea.
Unguroaica din mine este vulcanică, determinată, hotărâtă. Caut echilibrul
Reporter:Cum este viața în limba maghiară?
Cristina Bălan: Știi, se spune că ai atâtea personalități câte limbi cunoști. Unguroaica din mine este vulcanică, determinată, hotărâtă. Pătimașă.
Mă lupt cu toate astea. Caut echilibrul, sunt temperamentală, dar ma straduiesc să si raționez.
Iubirea este cuvântul esențial pentru mine
Reporter:Iată am ajuns la filosofia ta de viață.
Cristina Bălan: Da, iubirea este cuvântul esențial pentru mine.
De aici decurg toate celelalte. Toleranța, înțelegerea. Umanitatea în sine. Eu nu sunt religioasă, dar mi-a plăcut povestea lui Isus, am fost fascinată de personajul Isus și mi-au plăcut pildele lui. La întrebările oamenilor răspundea cu pilde. Astfel, oamenii înțelegeau mai bine. Îmi înmoaie inima: “Lăsati copiii să vină la mine.” Sunt foarte sensibilă când e vorba de copii.
Despre mercantilizarea muzicii
Reporter:Ne întoarcem la 8 ani ai tăi. Queen.
Cristina Bălan: Freddie Mercury și vocea lui. Tatăl meu mi-a deschis apetitul. Radio GaGa și Barcelona sunt primele care mi s-au înfipt în creier. Freddie este un univers întreg. Și componistic, artistic, intelectual. Era mintos și asta m-a inspirat. Pur și simplu înotam în lumea lui Freddie. Și-mi plac chestiile mai puțin comerciale. Îmi plăceau My fairy king, Death on two legs, March of the Black Queen etc. Melodiile de pe albumele Queen 1, Queen 2, Sheer heart attack, Jazz…toate. Chestii de astea. Aproape de opera rock. Chestii care s-au pierdut din cauza mercantilizării muzicii, in opinia mea.
Suferința, inflexiunea vocii mă făceau să-mi imaginez și să-nțeleg mesajul
Reporter:Trecem după Revoluție.
Cristina Bălan: Da, eram prea mică la Revoluție, am fost cu parintii mei in strada, dar nu mai tin minte multe; aveam doar 8 ani. Apoi, in ’91 a venit vestea morții lui Freddie.
Pe atunci era destul de greu să obțin albume Freddie și Queen. Dupa ’89 au urmat disponibilizări, ambii părinți lucrau în fabrică, eram cam saraci. Eu strângeam bani din greu să cumpăr casete cu muzică. Erau piratate, bineinteles, dar pentru mine erau comori. Le derulam non-stop. Așa am învățat si engleza. Noi, puștii, cântam fonic. Nu-nțelegeam cuvintele. Era “secrifais” și “cocoha”. Sacrifice și Cold cold hard, în fapt. Dar ce conta era imaginația. Debordantă.
La vârsta aia îmi imaginam cuvintele, indiferent cum le pronunțam. Cocoha era căldură, suferință. Pe mine mă interesa muzicalitatea versurilor. Înțelegeam versurile doar prin interpretarea cântărețului. Suferința, inflexiunea vocii mă făceau să-mi imaginez și să-nțeleg mesajul. Cred că pentru creațiile mele de mai târziu toate acestea au fost importante. Mi-am dezvoltat limbajul, imaginația, creativitatea.
Îmi plac artiștii care transmit pasiune
Reporter:Ai ajuns la Liceul de Muzică. Din clasici cine-ți place?
Cristina Bălan: Beethoven, un creator complex si complet. Îmi plac artiștii care transmit pasiune. Foc. Ca și mine. E felul meu de a fi. Beethoven ascultam simfoniile a cincea, a noua… Corul îngerilor mă copleșește.
Reporter:Gasca ta ce asculta?
Cristina Bălan: Eram rebeli, rockeri. In contra celor 21 ore pe saptamana de muzica clasica predate la scoala. Rebeli, compuneam, cream. In sala mare, care are o acustica fantastica, era, pe atunci, prima pe Europa. Care cu vocea, cu harpa, cu vioara, cu percutie. Si faceam galagie! Fantastic!
Reporter:Ce va inspira?
Cristina Bălan: Sa spun ca mie nu-mi place alcoolul de loc. Deci nu creez cu inspiratie bahica. In adolescenta, nu s-a lipit nici alcool, nici tutun. Jam Sessionul. Ne vedeam si ne exploram creativitatea. Mergeam cat ne duce. Scorneam in noi, sa scoatem din noi ce putem. Am scris versuri, am cantat cu vocea, cu vioara. Nu stiu, eram in vertij. Ma inspira nebunia aceea dintre noi. Momentul. Imi veneau ideile.
Cu Freddie am reusit sa fac si duete
Reporter:Erati pe revolta sau pe dragoste?
Cristina Bălan: Eram pe dragoste. Eram rupti de realitate. Cred ca daca parintii lor nu erau pe proteste, nici adolescentii nu erau.
Reporter:Freddie?
Cristina Bălan: Era mentorul meu. M-a influentat enorm. Cum și Tudor Chirilă a fost mentorul meu, la Vocea României. Cu Freddie am reusit sa fac si duete. Ce triumf a fost atunci! imi luasem primul calculator si instalasem program de productie muzicala si mă antrenam, ma inregistram alaturi de vocea lui.
Voiam să cânt. Ca Freddie. Pe scenă.
Reporter:Formatia Impact?
Cristina Bălan: Da, a fost momentul meu de compromis. Eu n-am ascultat niciodată muzică dance. Când m-am dus la casting pentru Impact, am primit un telefon de la tatăl meu: vezi că se dă casting la un radio din Timișoara, pentru formație rock. La Radio, însă, nu era decât Rareș care mi-a spus că el face castingul pentru muzica dance. I-am spus nu vreau dance. Nu înțelegi, zice el, doar eu fac casting azi, aici. Așa am ajuns la Impact.
Nu eram acolo pentru dance. Dar, trebuie spus că atunci eu nu voiam decât să cânt, nu știam de marketing, de drepturi, de vânzări. Voiam să cânt. Ca Freddie. Pe scenă. Eu nu cred că eram credibilă în acel proiect. Ceva lipsea.
Reporter: Ce?
Cristina Bălan:Nu credeam în muzica aia.
Eu făceam melodiile, versurile, dar era un chin. Trebuia să uit ce-am învățat la liceul de muzica si apoi la Conservator, pentru a lucra simplu. Linia melodica a piesei Babe o făcusem in gluma, ma jucam, fredonam. Și Rareș a spus: asta este! E comerciala, las-o exact asa! Le simtea el.
Eu am fost sinceră chiar in compromisul meu
Reporter:Inspiratia?
Cristina Bălan: Avand experienta deja, poti scrie si in functie de dead-line. Gandind sa iasa frumos. Ce inseamna frumos? Pai sa fie de dragoste, sa nu fie de ura. Eu asa sunt.
Sinceritatea e “defectul” meu. E prea multa energie consumata ca sa minti. Eu am fost sinceră chiar in compromisul meu. Am stiut ca Impact este o faza. Pop-ul este plaja cea mare. Care poate veni cu influente de peste tot: jazz, folclor, rock, clasic.
- CITESTE si interviul cu Florin Dumitrescu, Textierul
INTERVIURILE HotNews.ro