Jos Ziua Nationala si Hora Unirii (de Traian Ungureanu)

Joia trecuta, 46 de senatori au intrat in istorie. Nu e locul lor de bastina. Patria lor e altundeva: in centrul infricosator al propriilor afaceri, deasupra legii, intr-o „locatie” dezgustatoare. De acolo, de pe platoul unde nu e ingaduita tipenie de stat si cetatean, au coborit cei 46, pentru a dicta istoria celor de jos.

Impreuna, acesti oameni sint un pericol constant si imediat. Nimeni nu uraste mai aprig mersul, prin istorie, cu mijloacele de transport si progres in comun. Romania trebuie sa se teama. Cineva ii fortifica rahitismul de stat. Noua clasa agresoare lupta eroic, murdar si adinc conspirata legal impotriva egalitatii prin lege.

Singurul ei scop e separatismul: un nationalism de casta care isi scuteste membrii de raspundere legala.

Votind, joia trecuta, sa puna friu Justitiei, cei 46 au incercat sa faca un serviciu enorm oligarhiei. Acesta e singurul si adevaratul lor mandat. Alegerile joaca un rol mic si orfan in viata parlamentara a Romaniei. Alesii natiunii consuma vot popular, dar detesta multimea si iubesc ina1tarea brutala prin parvenire.

Acest fals care ruineaza mai intii statul si impinge, apoi, natiunea la salbaticie s-a deconspirat, fatis, joia trecuta. Toata lumea a vazut, dintr-o data, acele masluite ale busolei aratind calea spre inegalitate si simulacru. Oligarhia a facut o miscare gresita. Pentru ca a fost silita sa mute sub presiune.

Traim un moment de tensiune istorica. Mai precis, un razboi national care s-a varsat intr-un conflict de culturi. Democratie legala, contra barbarie oligarhica. De o parte, alianta Uniunea Europeana, Basescu, Societatea Civila, Statele Unite. De cealalta, masa oligarhica: un grup camuflat politic si organizat dupa principiile conspiratiei mafiote.

La suprafata, reteaua pozeaza oficial si demagogic in grup parlamentar. Dedesubt, lucreaza intelegeri care desfid politica si partidele. Conglomeratul parlamentar care a incercat sa vina de hac Directiei Nationale Anticoruptie asculta de o logica mafiota. Ea a fost declansata de o parola ultrasecreta: Nastase.

Acest nume de cod a dat energie si unitate unui Parlament care, altfel, doarme, intre hirtii. In definitiv, ordonanta DNA a trecut fara scincet, la Camera. Senatul a avut in fata aceeasi ordonanta, dar, intre timp, Nastase intrase sub urmarire penala. Atunci au decis senatorii sa ucida DNA.

Nimic nu mai poate scuti Senatul de observatia simpla ca s-a inchiriat oligarhiei (devenind coleg de functie si retributie cu distinsa Curte Constitutionala). Votul de joia trecuta a fost un spectacol extremist. Spectacolul a lansat o sarbatoare macabra: 9 februarie – Ziua Nationala a Oligarhiei. Aceasta e praznicul si aici dantuiesc eroii noii clase.

Ce se mimeaza alene, pe 24 ianuarie, la Focsani, s-a jucat de mama focului, pe 9 februarie, la Senat: Hora Unirii. Dezmatul a lasat in urma o nota de plata covirsitoare. Dupa votul de joi, Parlamentul s-a scufundat. Oligarhia a mers atit de departe, incit a incercat sa distruga, fara regrete, ultima aparenta de acord cu drepturile si obligatiile unei societati libere.

Cu un singur vot, ea a spus, fara ezitare, ca nu se supune Justitiei si ca va folosi toate institutiile democratice, incepind cu Parlamentul, pentru a-si apara colectia de privilegii si numismatica, conturile in moneda noua, vinatorile, investitiile si termopanele semnate. Odata cu aceasta pretentie aroganta, oligarhia a semnat, de capul ei mare si pomadat, incetarea aspiratiei noastre europene.

Caci, spre deosebire de multimea de rind, oligarhia va prospera, cu sau fara Uniunea Europeana. Daca oligarhii ramin in libertate sau trimit dupa gratii inlocuitori marunti, atunci Europa merita. Daca nu, nu o meritam. Ce va fi mai departe? Cel mai important lucru e recuperarea Parlamentului. Operatia atirna de viitoarele decizii ale presedintelui Basescu.

El va refuza, mai mult ca sigur, promulgarea actului nebunesc din Senat. Retrimis Parlamentului, acest act ostil democratiei va fi indreptat, sub presiunea conjugata a persoanelor, organizatiilor si statelor fidele democratiei romanesti. In camera de reanimare se va inregistra un puls minim si viata parlamentara va fi salvata.

Dimpotriva, daca Guvernul va accepta ideea generoasa si inexacta a societatii civile si va forta, peste capul Parlamentului, legea care salveaza DNA, pierderile vor fi incalculabile. Vom avea DNA, dar epava Parlamentului, surclasata de gestul de autoritate al Executivului, va fi data la topit.