Jurnal de blogger: Aventuri in Londra

De cand am venit in tara asta, mi se intampla tot felul de chestii ciudate. In ultima vreme am inceput sa ma amuz ca daca ma enervez tot nimic nu obtin.

A fost nevoie sa imi deschid cont la o banca britanica pentru ca cei de la British Council din Manchester trebuiau sa imi trimita bursa. Au fost draguti si ne-au facilitat intalnirea cu reprezentanti ai bancii HSBC, cea mai respectata banca de pe-aici, zic ei.

A fost un lucru foarte util pentru ca ceilalti colegi ai mei au asteptat mai mult de o luna sa-si deschida cont la o banca si au trecut prin furcile caudine. Eu am completat doar un formular si m-am dus sa imi ridic cardurile.

La cateva zile ma suna Adi si imi spune sa nu ma panichez, sa tin de bani, ca idiotii mi-au trimis cardurile in Romania si mi-au si gresit numele. Imi trimisesera doar cardul de credit, pe cel de debit m-am dus sa il ridic de la filiala din Picadilly.

Le-am comunicat ca mi-au gresit numele, ca nu ma cheama Barasui si ca ar fi bine sa nu imi mai trimita nimic in Romania pentru ca eu o sa stau un an in Marea Britanie. Am schimbat impreuna cu doamna de la receptie datele gresite si a ramas sa ma duc peste o saptamana sa imi ridic cardurile bune. Pe cel de debit l-au nimerit bine. Pe cel de credit mi l-au mai gresit de 3 ori.

Adica m-au chemat de inca 2 ori la banca ca sa imi dea card cu numele de Barasui pe el. Azi ar trebui sa ma duc la sucursala din Harrow sa imi ridic al 4-lea card de credit si mi-e frica. Cred ca aman pe maine poate, cine stie, de data asta or fi scris corect.

Am incercat sa imi activez online banking ca sa verific cand imi intra bursa si dupa ce m-am inregistrat si am urmat toti pasii, mi s-a spus ca din cauza nefolosirii serviciului pentru o perioada indelungata de timp, contul mi-a fost suspendat. What? Inca nu pot sa imi accesez contul decat din anumite zone.

M-am dus sa imi fac card de reduceri la National Express, companie de autobuze ce opereaza pe tot teritoriul UK. I-am spus doamnei de la caserie ce vreau si ca doresc sa imi iau un bilet pentru vineri dimineata. Plec de la ghiseu si in autobuz zic sa ma uit si eu ce mi-a dat tanti: ma chema Barasuu pe cardul de reduceri, iar biletul era pentru sambata dimineata. Ma dau jos din autobuz si ma duc sa rezolv problema cu madam de la casa.

In primele zile ale sederii aici, m-am dus sa semnez contractul pentru accommodation pentru ca nu imi ajunsese in Romania, desi cei de la camin sustineau ca l-au trimis. Si mi-au spus baietii ca trebuie sa platesc 1400 si ceva de lire. M-am albit, le-am spus ca nu am de unde sa platesc atatia bani pentru ca eu primesc o bursa lunara si ca eu o sa plec acasa.

Am facut niste cereri la conducere si mi s-a spus ca o sa se rezolve problema. Primesc un plic la cateva zile care spunea ca am sa platesc 548 de lire pe luna pana in mai, desi eu termin anul in septembrie. Ma duc din nou sa le spun ca as dori sa platesc pana in septembrie pentru ca suma asta e prea mare si ar insemna sa nu mai am bani de carti si de alte lucruri care imi sunt necesare.

Dupa multe cereri, schimburi de mailuri si nervi intinsi la maxim, s-a rezolvat si problema asta, platesc 387 de lire pe luna. 🙂

Ce imi mananca zilnic neuronul, este Internetul. In viata mea nu am avut conexiune mai proasta la net, nici cand ma dadeam pe dial-up. Compania responsabila de acest serviciu execrabil este Digital Village care are deja un teanc de plangeri din partea mea, bineinteles nesolutionate nici pana azi.

Conducerea caminului a hotarat sa suspende anul acesta contractul cu Universitatea care dadea net de foarte buna calitate si in camin. Si a ales aceasta companie care ofera servicii mai ieftine si in consecinta si de mai proasta calitate.

Cea mai tare patanie ramane cea de la intoarcerea din Spania. Am ales Ryanair pentru a ma duce la mama pentru ca aveau cele mai mici tarife. La plecare am avut intarziere de juma de ora dar am asteptat in avion, asa ca n-a fost prea mare deranjul. La intoarcere insa, am asteptat in Valencia mai mult de doua ore in aeroport fara ca nimeni sa ne anunte de ce.

Imi luasem ceva de citit, n-a fost chiar asa rau. Cand sa aterizam, suntem anuntati ca nu aterizam pe London Stansted airport ci pe London Luton airport. Stateam si ma gandeam cu ce dracu ma duc eu in camin la ora 1 noaptea. In Anglia circula autobuze de noapte, iar metroul merge cam pana la 12:30.

Sa vedeti britanici nervosi cu copii mici agatati de gat care platisera deja taxiurile sa ii astepte la Stansted. Trebuia sa ajung la 12:30, hai maxim 1 in camin si am ajuns la 4 jumatate dimineata. Ma suna tata sa ma intrebe daca am ajuns bine si eu ii spuneam ca bantui pe strazile Londrei in cautare de autobuze de noapte. Si mai si ploua ca la prosti.