Jurnal: Viata mea e un meeting-room (episodul 13)

Laura este fata buna la suflet si fraiera cat incape. In prima mea zi de lucru full time in televiziune a facut ore suplimentare ca sa imi arate ce am de facut. Asa, benevol. „Trage-ti un scaun la biroul meu, pana isi dau astia unul” s-a bagat ea singura in seama, vazandu-ma stinghera langa usa halei uriase in care este redactia stirilor.

Peste tot, plasme imense pe care ruleaza emisiunile in direct ale postului si se perinda vedetele pe rand, oameni ocupati alergand care incotro, tacanit grabit de tastaturi si telefoane zbarnaind inebunitor .

Cora ma lasase sa ma descurc singura in house: „Esti fata mare, te aranjezi tu, sunt sigura. Vezi numai sa nu para ca stai degeaba, ca astia toarna in draci la sefi. Si nu te da desteapta. Taci, fa frumos cu toata lumea si baga la cap cine are puterea, cine este sluguta si cum trebuie sa te porti ca sa ajungi sus.

Daca ai probleme, spune-mi, da’ fereste-te sa nu ne vada astia ca suntem prietene”. Apoi a plecat in studiou, sa isi faca numarul in direct. Am vazut ca oamenii o cam evita. Tipa invidia in ei. Fata este in gratiile Sefului cel mare, iar mutra ei la dimensiuni uriase zambeste trecatorilor de pe panourile publicitare din marile intersectii bucurestene.

Are emisiunea ei, masina de serviciu si un salariu pe masura. Nu mi-a spus cat, a spus doar „Oricat as cheltui de mult, la sfarsitul lunii tot mai am de o vacanta la Paris, de cinci stele, Prada si tot tacamul”. Bine, asta asa de ambitie, ca tot nu traieste din banii ei. Are tipa asta o mana la barbati de nu se poate!

Mereu o vad cu altul in club, care mai de care mai bine infipt in realitate. Acum umbla cu un individ cu mutra de racket, pe genul foarte k-lumea, care face afaceri cu fier vechi. De aia probabil tot ce poarta Cora de la el este de aur si nou.

Si nu aur de care isi iau vanzatoarele de la butic in rate, nu! Are niste chestii sofisticate, luate de la magazine in care nu intri decat cu recomandarea altui client de lux. „Fii orientata. Calca-i pe cap cu zambetul pe buze, injunghie-i pe la spate si fa rating. Aici e care pe care. Go girl!.”, a fost ultimul ei sfat inainte de a ma abandona la usa redactiei. Este o prietena adevarata. Singura mea prietena adevarata.

Cu Laura m-am prins repede cum sta treaba. Munceste non-stop, asa ca sefii o incarca la refuz. Nu arata rau si cred ca daca ar avea timp de ea ar fi chiar frumusica, pe stilul college girl. Nu calca niciodata in bufetul televiziunii, centrul universului, locul in care se fac si se desfac lucrurile care chiar conteaza.

Mare greseala! Nu are iubit, sta cu chirie cu sora-sa mai mica, eleva de liceu si in general nu are o viata. Nasol pentru ea, super pentru mine. Am avut fler din prima ce carte trebuie sa joc cu Laura. Scoala pe care mi-o face Cora da rezultate. Joc rolul fetei din provincie care munceste pe branci ca sa intretina o mama bolnava si doi frati de gradinita.

Aproape a plans cu sughituri cand i-am povestit despre operatia mamei mele imaginare si a inghitit pe nemestecate minciuna ca am fost la „Surprize, surprize” sa fac rost de bani. Si asta nu e tot. Am castigat-o definitiv aducandu-i cafeluta, admirand-o exagerat in gura mare si povestindu-i chestii aflate la bufet.

Inofensive, nu esentiale, ca doar nu sunt eu aia care sa ii deschida ochii cum se face ca unii freaca menta a la long pe mega salarii si mega statut, iar altii muncesc pana ametesc si nu pupa jamais o avansare.

Laura este multumita. Sunt drogul ei zilnic. Eu sunt si mai si decat doar multumita. Nu numai ca imi arata ce, cum se face, dar de cele mai multe ori face ea treaba in locul meu, ca sa am timp sa stau la bufet pentru ultimele barfe ori sa dispar de la birou, cica sa imi vizitez mama in spital sau sa dau spaga la asistenta sefa. Si, tacam complet, imi acopera spatele.

„Am trimis-o eu la montaj cu niste casete”, i-a spus ea editorului-sef ultima data cand acesta a intrebat de mine, nedumerit ca desi aveam geanta si mobilul la birou, nu deadeau de mine sa ma puna la corvoada. As de unde, eram la machiaj si ma imprieteneam de zor cu un stilist de fite, adus special din Italia sa schimbe imaginea vedetelor postului.