Jurnal: Viata mea e un meeting-room (episodul 19)

Am fost dizzy cam doua zile dupa seara in club cu Stefan, Igor si Fane. De bucurie ca am trecut testul in fata iubitului meu, am exagerat cu iarba si cu numarul de pahare de Blue Splash, cocktailul meu favorit.

Ultima mea amintire din noaptea aia de pomina este cu mine pe bancheta din spate a Hummer-ului cu numar provizoriu al lui Stefan si Fane si Igor in stanga si in dreapta, hlizindu-se fara rost si inghesuindu-ma pana la sufocare intre burtile lor de baieti de gashca. Dupa care, blackout total. Ce am facut, unde am mai fost, cand am ajuns acasa, nimic. Amnezie. Stefan a avut grija ca, intr-un final, sa ajung in patul meu.

M-am trezit in dimineata urmatoare cu un cap cat planeta Venus. Da, dar a meritat! Pe noptiera trona un buchet senzational de trandafiri rosii si o cutiuta de catifea neagra de la Cellini. Inauntru, o pereche de cercei mici, cu diamante. Cum se gandeste Stefan la toate! Mi-a luat cercei de stirista!

Dar ameteala si greata tot nu m-au lasat. Noroc ca am avut un week-end sa imi revin si sa ma gandesc serios ce vreau sa fac cu viata mea. Am de rezolvat doua mari probleme. Roscata este una dintre ele. Periculoasa asta a rasuflat ca am lucrat-o pe Laura. Cred ca a scos-o pe jumulita aia la o cafea, a rasucit-o cum a vrut si a tras concluzia.

Laura nu avea cum sa ii spuna asa, de-a dreptul, ca nu i-a picat fisa. Inca mai crede ca nu este suficient de buna pentru rigorile postului. Aiurea rigori! Aici, cine trage sforile mai cu arta se aranjeaza. Problema este ca trancaneste prea mult. Sunt sigura ca jivina aia de Roscata a pus cap la cap aberatiile Laurei si a inteles cum sta treaba.

Am vazut-o seara trecuta, cand plecam din redactie, susotind foarte animata cu Andrei, adjunctul Moroconosului. Tipul parea super interesat de conversatie si pot sa bag mana in foc ca jivina nu ii povestea ultimul episod din Neveste Disperate si nici ce culoare au chiloteii ei preferati.

Andrei asta e un divortat depresiv care munceste de dimineata pana seara, iar weekend-urile si le petrece (atunci cand nu vine in redactie) cu fetita lui, ramasa cu maica-sa. Numai despre copila vorbeste. E un zombi, daca ma intrebi pe mine. Nu vede nici o femeie in jur, parca e de lemn, se imbraca de mai mare rasul si circula cu transportul in comun.

Munceste si iar munceste, iar Morocanosul merge suta la suta pe mana lui. Asa ca intimitatea brusca cu Roscata nu este OK. Miroase naspa chestia asta!

Devin paranoica. Hai ca mai am si altele de facut, ca n-o sa-mi bat capul cu drobul de sare. Am si eu spatele meu. Morocanosul chiar ma considera victoria lui personala. Secretara Sefului cel Mare mi-a spus ca l-a auzit pe Morocanos laudandu-se ca m-a facut om de televiziune in timp record, ca vin prima si plec ultima, ca trag pe branci pentru televiziunea asta si ca mai am si timp de dictie.

„Are stofa pustoaica si daca o tine tot asa o vad moderand propria emisiune, in slotul de seara”. Nici Big Boss nu este insensibil la persoana mea. De cate ori ne intersectam pe coridorul lung si ingust, ma priveste cu ironie binevoitoare.

Si mai am o problema. Emotiile. Luni fac prima mea transmisiune in direct. Intru in jurnalul de pranz, cu o interventie de la Parlament. Sunt anxioasa la culme. Cosmarul pe care il am de cateva nopti incoace este cu Ella dand chix in fata natiunii. Adica visez ca nu pot vorbi, ca gafai din ce in ce mai tare, asta cu camera in direct si ca o tara intreaga afla ca sunt o retardata.

Stefan mi-a dat niste pastilute roz, antidot pentru emotii puternice. O sa iau una inainte de transmisiunea in direct. Oricum, nu ma bazez numai pe ea, mai fac si exercitii de stapanire a emotiilor, dupa o carticica primita cadou de la Victoras. A cumparat-o de pe Amazon.com, special pentru mine.

De cand cu metamorfoza mea in business-like lady, Victoras nu-mi mai face avansuri sexuale si este extrem de onorat de rarele dati in care am timp mai trec pe la el pentru o sueta sau sa ii las banii de intretinere. Mai ma ajuta cu diverse treburi pe care nu apuc sa le mai fac, mai duce BMW-ul la spalat… La faza asta se bucura ca aia micii.

Se aseaza la volan si instantaneu i se schimba mood-ul. Pare cu totul alt barbat, sigur pe el, sexy, valabil. Aerul de taxpayer umil, de care isi bate joc toata lumea, incepand cu incasatorul de la Electrica, dispare cu desavarsire.

Cum coboara, cum redevine el, cel de toate zilele, un tip de treaba, stresat de realitate, tragand cu dintii sa faca ceva bani dintr-o cariera cam prost croita. Facultatea aia a lui si meditatiile pe care le da nu o sa il propulseze jamais in liga campionilor. Parca vad ca in cele din urma isi accepta conditia si pune mana pe o tipa ca el.

Bunuta, modesta, insignifianta – genul de persoana pe langa care treci pe strada si nu poti spune daca era frumoasa sau urata, bine sau prost imbracata etc, sortita ratarii timpurii pentru ca nu s-a prins cum functioneaza realitatea de toate zilele. Sau poate pentru ca, desi s-a prins cum sta treaba, natura nu a inzestrat-o cu kit-ul de supravietuire necesar in capitalismul mioritic.

Hai ca devin sentimentala! Deocamdata Victoras este liber si ma aduleaza pe mine, Ella. Este un fel de secretar personal si se lauda in dreapta si in stanga ca sta pe scara cu tipa aia de la televiziune. „Care dintre ele?” il intreaba cunoscutii, cetateni obisnuiti ca si el. „Una tare de tot, inca este in pregatiri, va spun eu cand apare”, le raspunde baietelul.

Acum, eu zic ca el nu scapa ocazia sa spuna si ca am mozolit impreuna paturica lui de bebe. I couldn’t care less.

Citeste aici toate episoadele