Jurnal: Viata mea e un meeting-room (episodul 21)

Sunt muci! Am tras un chef de pomina. Nu am mai avut incotro si a trebuit sa fac cinste K-lumea, cu tot tacamul. Dupa cateva transmisiuni reusite, am inlocuit-o accidental pe tipa care prezinta stirile de ora 10. A fost la schi in Alpi, intr-un week-end prelungit si ghinionist. S-a intors toata in ghips. Colegii spun ca a avut un accident pe partie, dar nimeni nu cunoaste amanunte. Nesansa ei, norocul meu. Cineva trebuia o inlocuiasca, asa ca Morocanosul m-a propus pe mine. Ceilalti sefuleti nu au avut nimic de obiectat.

Trebuia rezolvata problema, si asta urgent, nu statea nimeni sa faca sicane nimanui. Este fascinanta lumea asta de hiene. Sar una la gatul alteia, dar cand e vorba de supravietuirea grupului, fac zid. Asa a fost si de data asta. Intrase de curand in functiune noua grila de programe, dupa un razboi pe viata si pe moarte cu actionarii si managementul postului.

Pana la urma varianta sefilor mai mici a avut castig de cauza, dar victoria era inca fragila. Asa ca nu era momentul sa se incaiere intre ei pentru buletinul de la ora 10. Ar fi fost ridicol sa le furnizeze maharilor munitie aiurea. Deja nu mai am nici o emotie, cat de mica. Cu prompterul au fost ceva probleme, pana i-am invatat ritmul. No big deal! M-am descurcat. Am sunat pe toata lumea. Prima a fost mama. I-am spus sa urmareasca emisiunea. A plans de bucurie, in stilul ei, dupa care a schimbat brusc foaia si m-a admonestat sever intrebandu-ma de ce nu mai lucrez cu francezii. Saraca! Pentru ea tot ce e strain e super.

„Va rugam, faceti loc, domnul e strain!”. La ea acolo, la tara, asta este o atitudine comuna. Am linistit-o, mintind-o ca tot cu francezii sunt, doar ca am fost promovata vedeta. A izbucnit si mai abitir in lacrimi si cu vocea gatuita mi-a spus ca o sa anunte tot orasul cine este Arabella ei la Bucuresti. Mai bine nu vedea in tinerete filmul ala cehesc de doi bani, ca de la el mi se trage numele asta idiot. Nu-l suport, nici nu ma uit in buletin ca ma apuca dracii. Noroc ca pot sa ma prezint Ella, ca daca ma chema Smaranda (optiunea tatalui meu asta fusese, dar neamurile dinspre mama au inabusit-o in fasa!) chiar nu stiu ce ma faceam.

Dupa mama au urmat, pe rand, Stefan si Victoras. Circumspect, vecinul meu m-a intrebat daca este in direct sau este inregistrata. Emisiunea, vreau sa zic. Poverino, cum sa fie inregistrata?! Bine, nu cred ca a vrut sa ma minimalizeze. Cred mai degraba ca habar nu are cum sta treaba cu buletinele de stiri. In afara de Discovery, TVR Cultural si National Geographic baiatul asta nu stie mai nimic.

A inceput doar de curand sa se uite la chestii serioase, de cand sunt eu corespondent special. Ma urmareste live, iar in serile in care trec pe la el imi da feedback-ul. Nu mai este atat de rautacios la altadata. Cred ca este multumit ca acum mai mult merge el cu BMW-ul de la Stefan, ca pe mine ma duce si ma aduce masina postului. Plus ca Stefan ma lasa sa folosesc si Audi-ul lui TT, fara sa-mi ceara cheile de la BMW. Acum de fitze sunt masinile mari si albe, dar Stefan spune ca toti pestii si toate boarfele si-au tras dricuri albe, asa ca mie o sa-mi ia ceva si mai tare.

Este un domn. Singura chestie ca ma deranjeaza la el este ca ma duce cu vorba. Trebuia sa ne mutam impreuna, iar el mi-a spus ca intai sa termine vilanul, ca nu poate duce o fata ca mine in blocul parlit in care sta. Parlit pe naiba! Patru camere uriase intr-o cladire de pe strada Herastrau! Ce sa zic atunci de blocul meu sordid, cu ghena imputita la coltz, scari in intuneric si vecini neanderthalieni?!

Stefan este multumit de mine. Mi-a comandat carti de vizita de fitze, pe care scrie doar Ella. Plus doua numere de mobil, al lui si al meu. In ordinea asta. Cred ca este o greseala, dar nu am chef sa ma cert cu el acum. Intentia conteaza, iar daca prostii de la tipo au gresit, nu este vina lui. Mai nou, inregistreaza emisiunile prezentate de mine si tot spune ceva de o pagina de web, a mea. Folle d’amour dupa Ella! Serile trecute am tras o raita prin cluburi cu el, Cora, Igor, Fane si trei fatuci nou lansate pe orbita vietii de noapte din Bucuresti. Nu stiu de unde tot vin fetele astea, ca nu se mai termina. Reginele serii am fost, bineinteles, eu si Cora.

La un moment dat, ea a sters-o cu un macho latino, asa ca am ramas sa stralucesc de una singura. Baietii mi-au prezentat si niste parteneri de afaceri, doi tipi mai copti, imbracati casual. Nu arata rau, dar nici bine. Depinde ce vrei. S-au asezat la masa noastre si s-au lansat in discutii. La un moment dat, mi-a atras atentia o silueta cunoscuta. Un barbat. Traversa barul insotit de o doamna cam la 35-40 de ani, subtire si eleganta, ceva gen Audrey Hepburn.

Dupa ce a condus-o ceremonios la masa, s-a indreptat catre bar si, vrand nevrand, privirile ni s-au intalnit. Barosanul, el era! A venit la masa noastra, m-a salutat si s-a prezentat. Baietii radiau. „Frate! Sa nu am noroc in viata daca asta nu o place pe Ella” a grohait vesel Fane, privindu-l pe Barosan cum se indeparta de noi. „Ocieni haraso moi brat!” l-a batut Igor pe spate pe Stefan, care, in loc sa fie gelos, macar asa, de ochii lumii, mi-a spus „Ai grija fato! Daca intram in hora, jucam. Nu dam inapoi!”.

Citeste aici toate episoadele