Jurnal: Viata mea e un meeting-room (episodul 6)

Partea cea mai grea a fost la final. In trei zile, cate mai aveam pana la plecarea din companie, trebuia sa intru in contul de email al Bestiei. Cheia o aveam: Vlad, „compostorul” sefei de la IT. Baiatul asta nu mi-a placut jamais. Are un nus’ce de mitocan pe care toalele de la Gap si ghetele Office nu i-l mascheaza.

Fitze de taran cu Opel second hand (Pe motorina, coane, masina germana, te tine o viata.) si casoi la curte in Pipera. Acum am ajuns la mana lui. Sa vad ce fac.

A la guerre, comme a la guerre. Am tras aer in piept si iata-ma descinzand felin provocator in birouasul lui de langa toaleta doamnelor. Lucky me, Vladut era singurel. I-am facut figura cu dosul bombat provocator in timp ce inchideam usa cu incetinitorul.

I-am dat si un bonus cu vedere la ciorapii negri cu jartiera cand m-am aplecat inceeet de tot sa ridic de pe podea dosarelul pe care il aveam la purtator si care ooops! imi scapase. Vladut intrase in turatie maxima. Simteam de la o posta trepidatia motorashului. Daca aprindeam un chibrit facea explozie baiatul.

Nu am mai stat la discutii, mi-am tuguiat buzele rujate aprins cu Bourjois si am intrat direct in subiect. Intotdeauna mi-a placut mecanica, ma rog, lucrul mecanic. Inca din liceu excelez la legile frecarii si formula planului inclinat, iar Vlad a fost de acord, 20 de minute mai tarziu, trebuie sa imi dea parola Bestiei. O merit, este un act de justitie divina…

A doua zi am „spart” usa companiei cu noaptea in cap, inaintea tuturor, inclusiv a fetei de la receptie, am navalit in barlogul Bestiei, si am expediat by e- mail, in trei zari, mesajele grotesti de amor. In romaneste pentru Geo si team leader-ul de pe institutional, intr-o franceza pocito-romantica pentru Big Boss Remy.

Dupa care, in mare viteza, am plasat si operele (manu)scrise. Geo a primit-o sub tastatura, iar tipul de pe institutional – un domn burtos, insurat cu o doamna ceva mai tanara de la marketing, si-a primit portia de amor extraconjugal in sertarul de sus al biroului. Cu Big Boss Remy a fost mai greu, ca trebuia sa plasez „bomba” in mapa de corespondenta. Mi-a iesit si treaba asta.

Putin sluj in fata manager assistant-ului cu coama roscata si bust extralarge, o cafeluta varsata din neatentie pe fustita minuscula a don’soarei si multa iuteala de mana la introducerea biletelului roz-puturos in mapa de corespondenta, lasata neglijent pe un colt al biroului. Kool!

Mess-ul s-a declansat spre dupa amiaza. Scurt, devastator, pe tacute. Bestia a trecut pe langa biroul meu, in drum spre office-ul Zeului Remy, tacanind grabita pe tocuri. Era OK, multumita de viata. In nici zece minute a iesit vanata la fata, cu Max Factor-ul scurs penibil pe obraji. Tremura din toate incheieturile.

A trantit glasvandul de sticla si a luat-o la goana spre biroul HR-ului. Negrisorii, pititi indaratul birourilor, isi trageau la greu ocheade. Clar! Efect combinat. Si Geo a ciripit. Am intrebat-o pe Crina ce naiba se intampla. „Nu stii? Nebuna s-a dat la Geo! Direct la slit!”. Am facut ochii mari. Nu se poate.

„Ba da, fato, mi-a spus el si cica si tipul ala grasan, ala insurat cu viespea de la marketing a patit-o. L-a pipait in lift, sau cam asa ceva.” Crinuta, te iubesc fetito! Cu gurita ta, aia aurita, ai facut din tantar armasar. Cum spui tu, asa este. L-a pipait in lift!

Citeste aici toate episoadele