La masa cu Stalin

„Acest bucatar nu va pregati decat mancaruri picante”. Astfel se spune ca l-a caracterizat Lenin pe Stalin, opunandu-se nominalizarii celui din urma pentru functia de Secretar General. Bineinteles ca in aceasta fraza Lenin nu facea aluzie la interesul lui Stalin pentru gastronomie, ci la bucataria sa politica. Din nefericire, ulterior istoria i-a confirmat pe deplin aceasta metafora.

„Tatucul” nu era pretentios la mancare. Daca lua masa singur, nu cerea decat lucruri simple, nesofisticate. Daca avea invitati, acestia se vedeau serviti cu feluri de mancare din Georgia (tara de origine al lui Stalin). Ii placeau supa de varza si carnea cu sosul de nuci satsivi, de asemenea de origine georgiana. Adora dulceata de nuci verzi primite de acasa de la mama sa.

Nikita Hrusciov isi aminteste ca, la inceputul anilor ’30, Stalin dejuna adesori vara pe terasa resedintei sale de la marginea Moscovei. Era servit cu o supa ruseasca, o carafa de apa si o carafa de vodca. In acea perioada, Stalin petrecea foarte mult timp singur. Mai tarziu, invitatii au devenit din ce in ce mai numerosi, iar intalnirile se prelungeau pana la 3-4 dimineata. Dupa sinuciderea sotiei sale, felurile de mancare au devenit numeroase si abundente.

Tot Hrusciov isi aminteste ca invitatii se vedeau pusi in fata situatiei de a servi, de voie, de nevoie, foarte mult alcool. Cu cat invitatul era mai beat si devenea mai ridicol, cu atat aceasta ii facea placerea mai mare lui Stalin. Toata lumea era obligata sa bea. De exemplu, el tinea un toast si apoi toti comesenii trebuiau sa treaca prin fata lui, sa inchine cu el paharul si deci sa bea. Daca cineva refuza sa bea, Stalin se simtea ofensat si putini isi permiteau aceasta insolenta. De multe ori aceste toasturi erau foarte numeroase si multi invitati ajungeau in situatii dificile.

Unul din liderii comunisti iugoslavi, Milovan Jilas, isi aduce aminte de o masa oferita de Stalin la Moscova. Stalin nu se aseza niciodata in capul mesei, locul sau era invariabil pe scaunul din drapta acestuia. La aceasta masa abundenta a fost totala: multe feluri de mancare, multe feluri de bautura, totul era simplu, nepretentios. Toata lumea a mancat ce a vrut si cat a vrut, fara niciun fel de restrictie; exista o singura obligatie, sa bei! Aceasta cina a durat mai mult de 6 ore, de la ora 22 pana la 4-5 dimineata, cu totul neobisnuit in uzantele diplomatice, cea mai mare parte fiind ocupata de discutiile politice. Aceste intilniri erau distractia preferata a lui Stalin si unicul lux din viata sa.

Jilas mai povesteste ca Stalin devora cantitati mari de mancare, chiar si pentru un om robust cum era el. Portii de carne impresionante erua nelipsite din masa sa zilnica, originea sa munteneasca spunandu-si din plin cuvantul. In schimb, Stalin nu era un mare bautor. Prefera vinuri aduse, se spune, cu avionul direct de la Ateni, un oras georgian. Ii placeau amestecurile de vin rosu cu vodca sau cu apa.

Cu toate ca nu era un fin cunoscator de gastronomie, Stalin devenea coleric atunci cand i se serveau produse care ii displaceau. Anastas Mikoian, membru al Consililui de Ministri al URSS si apropiat al lui Hrusciov isi aminteste ca , placandu-i bananele, a ordonat in vara anului 1951 un import din aceste fructe tropicale. A fost apoi vazut in Abhazia mancand banane din acest transport, mari dar nu prea coapte. Nu i-au placut. Nemultumirea sa a distrus insa cariera ministrului de comert exterior, Menchikov. „Nominalizarea lui Menchikov ca ministru a fost, fara indoiala, o greseala – nu corespunde si munceste prost” i se destainuia Stalin lui Mikoian. „A organizat prost un import de banane, care nu este o mare operatiune. Aceasta arata limitele lui ca ministru”. Menchikov a fost destituit.

Doi ani ma tarziu, in 5 martie 1953, Stalin parasea aceasta lume, lasand insa pe obrazul ei o cicatrice greu de sters, chiar de trecerea imperturbabila a timpului.

In final, va dam posibilitatea de a afla dumneavoastra insiva savoarea mancarii atat de agreata de sumbrul dictator.

Vezi aici reteta pentru Pui la cuptor cu sos de nuci (Kotmiss Satsivi – Caucaz)