La o statie urca un tiganus cu ochiul scos. Ma oripilez, nu din cauza ochiului, ci a acordeonului din brate

De ce mi-e frica uneori: sa nu descopar ca sunt un monstru social, sa nu devin o stigmatizata. Azi am privit cu ura niste tigani (tot in tramvai, bata-l vina). Am dat vina pe ei, nu pe mine, bineinteles. Dar am socotit ca e un gand secret si nimeni din jur nu-l cunoaste, asadar sunt in siguranta, nu risc sa mi se puna eticheta „Rasista”, mai ales ca mai am si cativa prieteni tigani. Era un grup mai maricel de gunoieri, unii stateau mai in spate, altii pe cateva scaune din fata. O cucoana grasa cu dinti de metal racnea la alta, in felul specific, cu accent poticnit pe prima silaba si tonalitate joasa, masculina: „Fa, io o bat p’aia, ca ma face c…va! Si prostu’ ala ce crede, ca ie el mare scula?? Zice ca am gura mare si ca nu ma suporta!”.