La Rotisor – Neptun: ultimul scandal al sezonului / Beau beau / până zice mâța meau

​Neptunul pustiu. Răcoare de toamnă. Pute a sfârșit de sezon. Pe stradă nu-s decât porumbii și clătitele și izmene la vânzare. Cui îi mai arde de tatuaj? Cine mai vrea portret în creion în deznădejdea asta? Pe străzi se plimbă gunoaiele, iarba ruginie, așchii din ruine. La “Ambasador” păunul se guguie la țarcul lui. Totul e urât și e veșnic. Te lovesc în tâmplă toate. Complexul “Prichindel” Neptun este o groază de rugină. O roată de lumină clipește, încetinește-n gol. Din cer vine salvarea. Un lălăit languros și un fum de la namila de grătar. Este “La Rotisor”. Ca lupul m-am luat după fumul de grătar. Ca lupul lihnit m-am dus să mă fac de scandal “La Rotisor”.

Sunt plin de ciorbă, dar, bă, totuși. E ultima seară a sezonului. De mâine gata! Nu va mai fi ce a fost. Soarele scade în puteri, marea dă frisoane. Capul mi-e ca punga de pânză. Nu-i elastic. Nu mai încape nimic în el. Cade în depresie, strivit de răul care-l cuprinde. Doar stomacul e elastic.

Stomacul mi-e salvarea! Capul mă lasă.

Mirosul de grătar e viagra. Și cum să stau așa, cu mâinile în sân? Nu. M-am dus să mă fac de scandal. M-am dus la dezmăț. Cântă Lorena. Are sânii plini de flori de mătase. Și îndeamnă la joc. Și-ntâi nimeni nu se-ndeamnă. Mirosul de grătar îmi rotisează stomacul. Eu, un creier așa puternic, pierd din înălțime, din aroganță. Din rațiune, din discernământ. Sunt un scandal.

Mă fac animal. E sfârșitul lumii, dece nu?

Îmi pune chiar Chef Liviu din grătarul gigant. Ardei copt, scăricică, hamsie, cârnat, grăsimuță, cartofi copți. Sunt plin, mâncat bine, oh, dar nehalit mai sunt. Fără leac sunt. Mi-a luat suta nea Liviu. Dar am mintea la bani acum? Și m-așez cu halba de bere în mijlocul infernului. Hălcile de carne mi-au luat mințile.

Dizeuza îndeamnă la rău.

Grătarul, la păcat. Iau cuțitul de plastic în mâna și fac fărădelegea. “Nu stați pe scaune! E ultima seară!”. Și terasa se umple. Și carafa. Și farfuria. Carne frate! Carnea asta te scoate din minți! Devin halcă de carne. Ce scandal sunt! Halesc grătar. Capul n-are sens, mi-e de folos doar că are gaura aia de gură. Bag în mine ca la potop. În urechi același ritm de clopot de biserică se aude de la Lorena. Tacatataca tacata. Fata cu pieptul plin de flori de mătase. Și de la mese sar băieții să-și facă poze cu ea. Își lasă fetele să facă poze cu fata.

Încep live-urile. Unul i se bagă sub sânii plini cu flori de mătase.

Ea îl alungă ca pe o muscă. Era singurul nebun care dansa.

Dar el tot acolo trage, de acolo de desubt, transmite ca și cum ar fi pereche cu Lorena la petrecere. Ca și cum ar fi fost Lorena doar a lui. Ea dezgustată îl dă iar deoparte. Băgăciosul tot la ea aciră. E fanatizat. Dansează porcește. Dansează destrăbălat. Genunchii i-ating podelele, coatele i-ating sânii. Lorena tot nu-l suportă, dar mesele încep să se răstoarne. Vinul începe să ungă și cefele să se urce la cap. Și Lorena continuă în ritmul ei egal. Și în clefăitul de fălci, doar ea se aude peste Prichindel. Peste noi, prichindeii, îmbuibați cu cefe și hamsii, și scăricele și cârnați.

Sunt scandal: Pierde-te! – urlă scăricica din mine.

Și sar mesele la joc, că-ncep horele. Și se văd funduri săltând, care mai de care. Carnea sfârâie pe grătar, carne sfârâie la dans. Lumea se-mbulzește printre mese. Lorena e aceeași, face selfiu-ri. Îl acceptă acum pe nesimțitul de mai înainte. E plină de fani care-i dau coate, care o iau la dans. Dar cu toții acum toți înălțăm speranța să ne danseze. Și ritmul ei egal leagănă acolo treninguri, slipi, tergaluri, șlapi. De unde nu se știe apare o doamnă cu rochie ca la nuntă.

Gata! M-am pierdut. Începe Trenulețul. Lorena în frunte!

Ce apus? Ce sfârșit de sezon? Lorena ne dă dambla. „Beau beau/ până mâța zice meau. Beau beau Și cocoșul cum zice?” – întreabă Lorena. Și tot Prichindelul ruginit urlă scandalos: “Cucuriguuuuu!” Aleluia! Sunt beat fără să fi băut mai nimicuța. Beat de grătar. Îmbătat de cântarea Lorenei.

Trece nea Tase cu trandafiri prin popor. Unul machit îi cumpără unul roșu la gagica lui. Și unul alb îl dă Lorenei. Unde-i îndoiala, unde-i tânjeala?

Mă lovesc de guri căscate la ieșire. Băi, săraciiiilor! Stau săracii buluc ca la panaramă. Stau pe uscat. Turmentați de fum de grătar. Plec amețit. Mulți se uită la mine ca la urs. Ca la un scandal. De fapt, gură cască mor după grătar. Să se facă de scandal – caută și ei. Vor și ei.

Așa beat de carne, nimeresc într-o brișcă. Și calul Madonna mă duce în întuneric.

Care-mi vorbești?

Ce te-ai făcut domle așa?

E sfârșitul lumii.

Haide, domle… la noi a fost un cuvânt de Coronavirus, dar apoi a venit vara și sezonul și n-a mai zis nimeni nimic. Acum a venit toamna. Ne bagă iar la coteț. Și ne dă drumul ca la găini în vară. Și iar toacă lumea banii la vară. Madonna mea a făcut anul ăsta mai mulți bani ca-n toată viața ei. Ați înebunit voi bucureștenii cu sfârșitul ăsta al lumii.