La Timișoara a fost descoperit un mormânt colectiv din vremea ciumei

Pe un şantier din Timişoara arheologii au descoperit un mormânt colectiv, din vremea ciumei, în care erau aşezate şase schelete umane de adulţi şi unul de copil. Mormântul a fost găsit în apropierea centrului oraşului, unde urmează să se construiască un liceu. ”În acest moment, adunând datele, apreciem că mormântul poate să aparțină unor coloniști, chiar din regiunea Lorena. Suntem de părere că moartea lor a avut loc în contextul celei mai cumplite epidemii rămasă multă vreme în memoria colectivă: ciuma care a bântuit Timișoara între 1737-1740”, spune arheologul Andrei Stavilă de la Universitatea de Vest, citat de pagina de Facebook Arheologia Banatului.

Ce spune Andrei Stavilă

Nu este pentru prima dată când locuitorii Timișoarei experimentează consecințele nefaste ale unei epidemii. Tifosul sau ciuma sunt molime care s-au abătut frecvent asupra orașului, atât în perioada stăpânirii otomane (1552-1716), dar şi ulterior, în timpul celei habsburgice (1716-1860). Este posibil ca mormântul colectiv cercetat pe șantierul arheologic din zona străzii Oituz să documenteze un astfel de episod nefericit din istoria orașului.

Mai multe sunt elementele care sugerează acest fapt. În primul rând se remarcă numărul mare al defuncților aflați în același mormânt, șase adulți și un copil. Pe de altă parte crucea dublă şi pandantivul, găsite la gâtul copilului, vin să completeze, în acest sens, povestea complexului arheologic.

Crucea se aseamănă, prin formă, cu cea de Lorena, aceasta având analogii și utilizări multiple de-a lungul vremii în Europa de Apus. Mult mai interesant este, însă, pandantivul care ilustrează, pe avers și revers, sfinți ai Ordinului Franciscan Terțiar: Sfânta Delphina și Sfântul Elzear. Acesta este singurul cuplu franciscan canonizat sau beatificat formal, ei fiind patroni ai tinerilor căsătoriți, ai săracilor și leproșilor. Pandantivul care îi ilustrează este important pentru descoperirea noastră. Asta fiindcă mormântul nu poate data de dinaintea anului 1694, care este știut ca fiind cel al beatificării Delphinei, iar informația conform căreia cei doi sunt patroni ai leproșilor este importantă pentru ipoteza noastră.

Dar ne surprind bilele de flintă găsite printre rămășițele pământești ale adulților. Să fi fost ei împușcați? Cu siguranță, dar de ce? Care să fi fost vina copilului? Formau cei șapte o familie? Care a fost contextul dispariției lor?

În acest moment, adunând datele, apreciem că mormântul poate să aparțină unor coloniști, chiar din regiunea Lorena. Suntem de părere că moartea lor a avut loc în contextul celei mai cumplite epidemii rămasă multă vreme în memoria colectivă și de-a pururi în scripte, anume ciuma care a bântuit Timișoara între 1737-1740. În aceste circumstanțe, este posibil ca plumbii să le fi curmat suferința sau să le fi fost pedeapsă pentru nerespectarea regulilor impuse de autorități în vreme de epidemie.