Libertatea in partid (de Cristian Ghinea)

Exista libertate de expresie intr-un partid, dar se numeste altfel si functioneaza diferit.

Stiu ca nu e la moda, dar sa discutam lupta din PNL la nivel de principii. Par a se infrunta doua logici diferite. Exclusii isi apara dreptul de a vorbi. Conducerea spune ca libertatea de expresie se opreste atunci cind afecteaza partidul.

Intrebarea-cheie: cine si pe ce criterii decide ca partidul e afectat? Cind se opreste libertatea si cind se activeaza disciplina? Raspunsul in practica e: cind decide partidul. E un cerc vicios, dar oricum libertatea de expresie pierde, pentru ca e o valoare individuala in conflict cu una colectiva.

Un membru de partid nu e ca un cetatean ale carui drepturi individuale primeaza si sint aparate de o constitutie democratica. Un membru de partid e un participant voluntar la o asociatie care urmareste un scop comun. Participarea voluntara si concentrarea pe scop fac ca valorile colective sa cistige in fata celor individuale.

Dar daca colectivul, reprezentat de conducere, decide cind anume o libertate individuala poate fi suprimata, atunci etica politica pare a justifica suprimarea libertatii de expresie in practica unui partid. Doar la prima vedere. De fapt, principiul de mai sus e aplicabil numai partidelor nedemocratice.

Sa nu mergem pina la fascisti si comunisti, sa ne uitam la PRM, unde orice critica se termina printr-o excludere si un linsaj mediatic. Daca conducerea decide cind se termina libertatea de a critica conducerea, atunci orice partid ar ajunge inevitabil o mica insula de totalitarism.

Cum exista pe lume partide cu democratie interna (de fapt, sint majoritare in democratiile consolidate), atunci ceva face diferenta.

Raspunsul e simplu: partidele democratice transforma ele insele libertatea de expresie intr-o valoare colectiva. Sa o numim „libertate de dezbatere“. Cum partidul ca asociatie voluntara e orientat spre scop, fiecare membru are dreptul de a comenta modul in care partidul se adecveaza la scopul comun.

Libertatea de dezbatere nu poate fi suprimata in mod legitim de o conducere democratica tocmai pentru ca serveste scopului comun, in virtutea caruia exista si partidul, si respectiva conducere. Opunem astfel valorii colective – disciplina – o alta valoare colectiva cel putin egala.

In practica, libertatea de dezbatere ajuta partidul sa se adecveze la scopul sau. Si asta pentru ca, intr-un sistem democratic, un partid care permite dezbaterea si autonomia diferitelor grupuri e mai stabil si mai performant in depasirea crizelor. Sistemele deschise sint mai adaptabile la mediu. Un astfel de PNL ar gasi solutii la scaderea in sondaje.

Un lider aflat in perioada de negare ar avea concurenta si emulatia creata ar fi spre binele viitor al partidului, chiar daca momentan majoritatea activistilor din partid se afla ei insisi in perioada de negare. Suprimarea libertatii de dezbatere face fie ca respectivul partid sa fie unul nedemocratic, fie ca respectiva conducere sa fie una nelegitima.