Locul unde toti taranii au cont pe Facebook

Lolo, Molo si Tolo sunt 3 zibete care, fara consimtamantul lor, contribuie la edificarea societatii capitaliste. De dimineata pana seara sunt hranite cu boabe de cafea pentru ca, a doua zi, din intestinul lor gros sa reiasa deliciosul Kopi Luwak, cea mai scumpa cafea din lume: pana la 600 de dolari kilogramul.

Nepasarea si inconstienta sunt doua trasaturi definitorii ale sumatranilor. Indiferent cata spoiala vestica ar incerca sa imprime afacerilor lor, nepasarea si inconstienta razbat din fiecare cuvant si din fiecare gest. Nu-i de mirare. Oamenii astia se multumesc cu atat de putin si duc o viata atat de riscanta, incat efectiv nu pot pricepe concepte ca „siguranta”, „confort”, „loc la picioare” sau „apa calda”. Dorm cate zece intr-o camera, calatoresc cate 40 intr-un microbuz de 15 locuri, beau apa din raurile in care se spala si nu-si repara masinile decat daca acestea nu mai merg deloc, dar absolut deloc.

Saraci? Greu de dat un raspuns. Daca judeci dupa conditiile de viata da, sunt niste oameni foarte saraci. Dar o sa fii foarte surprins cand o sa vezi ca fermierul maruntel si negricios calare pe magarus butoneaza ultimul model Blackberry, Facebook-ready. Nu vreau sa sune peiorativ, dar in Sumatra toti taranii au cont pe Facebook. Banii, putini sau multi, se duc pe telefoane mobile si pe expedierea odraslelor la oras, intru o viata mai buna. Acum, daca ma intrebi pe mine, decat sa-mi trimit copilul la Medan, mai bine il dau la tigrii sumatrani (Panthera Tigris Sumatrae).

Ce inteleg unii prin „eco-friendliness”

Exista doua metode de colectare a faimosului Kopi Luwak. Metoda unu, cea traditionala, presupune ca oamenii sa colinde jungla si sa caute excrementele cofeinizate ale luwak-ilor (pe romaneste, zibete). Dar asta e o metoda dificila, care necesita mult timp si multa resursa umana. Asa a aparut a doua metoda, care l-ar face mandru si pe Henry Ford.

Pentru promotionalul pret de 100 de dolari bucata, un „specialist” din Sidikalang pune capcane in padure si iti prinde luwakul. Zibeta captiva e indopata cu fructe de cafea, plus ceva mere si banane pentru variatie. Rezulta Kopi Luwak, buyeri, engrosisti, cafenele de lux prin Londra sau Sydney si bani frumosi.

Fratii Sinaga sunt primii samosirezi care aplica aceasta tehnologie de succes. Cand am ajuns in satul lor, zibetele serveau „de voie, de nevoie” masa. Animalele erau inchise in custi, iar custile stateau in holul casei, la adapost de hotii sau invidiosii care ar fi putut atenta la mina de aur a familiei Sinaga. In rest, pereti scorojiti, mobilier mai deloc, conditii de trai mai mult decat spartane. Doamnelor si domnilor, de aici pleaca cea mai scumpa cafea din lume.

Zibeta e un animal salbatic, timid si iubitor de libertate. Animalul e activ doar noaptea, cand iese prin jungla si livezi, in cautare de fructe. Ziua doarme pitit, sa nu-l dibuiasca vreun pradator. Lolo, cea mai mare dintre zibetele captive ale fratilor Sinaga, s-a induplecat cu greu sa iasa din fundul custii. A apucat delicat o banana si a tulit-o inapoi in intuneric. Molo nu s-a aratat deloc. Prea multa lumina si prea multa galagie.

– This is bio, eco-friendly coffee, imi explica doamna Sinaga.

– Are you sure?

– Yes. We only use organic fertilizer for the trees.