Locuri de vacanță cu distanțare fizică: satul Sfântu Gheorghe, plaja infinită, câinii și ruinele
Pe 12 august, începe la Sfântu Gheorghe din deltă Festivalul de Film Anonimul, un eveniment care pune în fiecare an această micuță localitate pe harta culturală a României. Dar Sfântu Gheorghe nu are nevoie de un festival de film pentru a fi un loc glorios de vacanță, mai ales într-o perioadă în care românii sunt nevoiți să caute exoticul între granițele țării.
Dacă ar fi să descriu în câteva cuvinte satul Sfântu Gheorghe din deltă, atunci cuvintele ar fi următoarele: o plajă sălbatică și fără sfârșit, poate cea mai frumoasă din România, un sat care pe de-o parte moare de bătrânețe, pe de alta renaște cu banii veneticilor ce au transformat casele din lemn acoperite cu stuf în pensiuni cu aer condiționat și mobilă de la Bricostore, și niște câini liberi, iubăreți și foarte instagramabili.
Ar mai fi apoi și păsările, bărcile, pescarii, biserica pe care poți s-o vezi din aproape orice punct al localității și campingul de la marginea satului, de unde drumul de nisip către plajă nu mai durează decât vreo 15 minute, printre bălți și câmpuri cu stuf, vaci și clădiri abandonate, dar deja intrăm în detalii.
Pe 12 august, începe la Sfântu Gheorghe din deltă Festivalul de Film Anonimul, un eveniment care pune în fiecare an această micuță localitate pe harta culturală a României. Dar Sfântu Gheorghe nu are nevoie de un festival de film pentru a fi un loc glorios de vacanță, mai ales într-o perioadă în care românii sunt nevoiți să caute exoticul între granițele țării.
Pe ulițele cu nisip din Sfântu Gheorghe, poți înțelege și că turismului rural românesc nu-i trebuie mare lucru să se dezvolte, poate doar servicii mai bune, oameni mai deștepți care să-l promoveze și gazde mai relaxate. În general însă, România nu este o țară cu oameni relaxați, aici lumea vrea să obțină toate beneficiile acum, nu peste 5-10 ani, pentru că viitorul pe plaiurile mioritice nu este niciodată previzibil.
În Sfântu Gheorghe nu vei întâlni însă prea mulți oameni grăbiți pentru că ei știu că locul acesta atât de frumos nu are cum să moară vreodată. Doar se schimbă, se adaptează vremurilor, iar casele din care au plecat localnicii pentru o viață mai bună în altă parte sunt cumpărate acum de alți români din Brașov, București, Tulcea sau cine mai știe de pe unde și sunt transformate în pensiuni, confortabile sau mai austere, în funcție de buzunarele turiștilor.
Dacă magazinele de la cele câteva blocuri comuniste rătăcite prin Sfântu Gheorghe au geamurile sparte și lacăte pe ușă, centrul veterinar din sat este o ruină, la fel și multe case de lipoveni, în sat au apărut restaurante și terase unde se mănâncă divin și unde prețurile sunt uneori mult mai accesibile decât în stațiunile de pe litoral. Înainte de toate însă, Sfântu Gheorghe este un loc care-ți provoacă imaginația. Te înstristezi când treci pe lângă casele abandonate și te întrebi oare ce s-a întâmplat cu vieților oamenilor care au trăit acolo, apoi vezi o perdea bătută de vânt la fereastra unei ruine și din nou te întrebi cum o fi supraviețuit bucata aia de pânză trecerii anilor și care o fi povestea acelei case.
Mai departe, treci pe lângă o pensiune frumoasă, albastră, cu flori și pomi, mai mult ca sigur afacerea unui străin de aceste locuri, apoi drumul îți este tăiat de un cățel prietenos ce stă la poză și te conduce minute bune până când găsește un alt turist pe care să-l însoțească și să-l înveselească.
Dacă o iei pe ulițele cu nisip mai lăturalnice ale satului, apoi pe marginea canalelor cu stuf și nuferi, poți admira pelicani, egrete, cormorani, berze și gâște sălbatice.
Nimeni nu rămâne fără cazare la Sfântu Gheorghe din deltă
Iar ca să ajungem la partea practică, Sfântu Gheorghe este înainte de toate un loc pentru toate buzunarele: poți să stai într-un resort de lux, cu piscină, la 150 de euro camera pe noapte, dar poți să găsești și cazare la o pensiune cu 140 de lei pe noapte sau poți să stai la o căsuță din lemn fără baie, la 100 de lei.
La fel de bine poți să-ți pui cortul în camping pentru 8 euro pe noapte sau pur și simplu găsești un locușor undeva pe cei 14 kilometri de plajă și să adormi gratis sub cerul înstelat numărând sateliții, ca un om liber care de abia așteaptă ca granițele să fie din nou doar niște linii desenate pe harta lumii.
E greu să găsești o cazare liberă în mijlocul verii, proprietarii de pensiuni sunt până peste cap ocupați cu turiștii. Dar nu cred că rămâne cineva pe dinafară, cel puțin până în momentul în care se ocupă și ultimul pat liber din sat. Proprietarii comunică între ei și nu rămâne nimeni cu camerele goale.
INTERVIURILE HotNews.ro