Londra: iesirea din ceata

Vizita presedintelui Basescu la Londra a avut un succes care face suspecta linia anterioara a diplomatiei romanesti. Basescu aduce cu el acasa doua castiguri: sprijin britanic ferm pentru admiterea in UE si desavarsirea unui plan de securitate militara ancorat in prezenta trupelor NATO la Marea Neagra.

Adevarat, problema abolirii vizelor pentru cetatenii romani a fost amanata, dar acest lucru e de inteles. Primul ministru Blair nu-si poate permite nici o miscare acum, in momentul in care opozitia conservatoare ataca dezlantuit pe teme de imigratie si cere introducerea cotelor de admitere in tara.

Chestiunea sprijinului pentru admiterea in UE si tema mijloacelor de asigurare a securitatii nationale nu sunt noi. Ele au fost tratate si de administratia PSD, pe parcursul ultimilor ani. Diferenta e data de sporul de credibilitate. Ceea ce a fost pana de curand un repertoriu de fraze obligatorii a devenit, o data cu aparitia joviala si energica a presedintelui Basescu, o realitate vie.

Transferul masiv de efective militare NATO in Romania e iminent. Guvernul britanic, adept doctrinar al unei Europe extinse, egale, ferite de dominatia centrului franco-german, e un avocat pragmatic, mult mai interesat decat Franta in promovarea dosarului romanesc.

Secretul acestei transformari trebuie cautat in darul intuitiei politice care pare sa fie principalul chirias al deciziilor presedintelui Basescu. In timpul campaniei electorale, candidatul Basescu a surprins multi „experti” si observatori, anuntand transant ca pariaza pe „axa Washington-Londra”, in contra modelului care promova automat protectia Frantei, vechi aliat cultural al Romaniei.

Afirmatia avea aerul unui teribilism de incepator. In doar cateva saptamani ea s-a dovedit un pronostic plin de intuitie.

Evenimente rapide au transformat zona de contact cu fosta Uniune Sovietica. Piesa de baza a fost drama electorala care a adus la putere in Ucraina o administratie pro occidentala.

Cuplata cu schimbari de regim similare la Tbilisi si Bucuresti, ea a dat celor cu simturile ascutite si valorile in regula presentimentul unei mari deplasari de forte, in care rolul presiunilor euro-franco-germane e greu de detectat, dar proiectia democratica americana e foarte vizibila. Dupa ani de inghet si inertie, fosta periferie a Imperiului Sovietic incepea sa alunece spre vest.

Influenta rusa n-a incetat, dar nu mai e exclusiva. Aceasta tendinta i-a dat candidatului Basescu siguranta unei iminente schimbari istorice si a facut din „axa Washington-Londra” o varianta de joc reala. Efectul pariului lansat de Basescu a venit imediat.

Dupa vizita la Londra, politica externa romaneasca a devenit parte – mica, dar reala – a marelui joc politic in desfasurare la granita de est a NATO si UE.

Cea mai buna dovada e problema relatiilor cu Republica Moldova. In timpul administratiei PSD, atat Adrian Nastase, cat si Ion Iliescu au reusit, dupa un efort constant si egal impartit, sa congeleze relatiile cu Chisinaul.

Ei au facut apel cu o abilitate regretabila la toate cliseele patriotismului si au obtinut astfel doua feluri de blocaj: relatii proaste cu Chisinaul si instrainarea inca mai adanca a temei basarabene intre problemele lumii romanesti. Presedintele Basescu a lucrat in sens invers.

El a fortat dialogul cu Chisinaul si a reusit apoi sa prezinte la Londra problema relatiilor cu Moldova ca problema pe care Uniunea Europeana va trebui sa o accepte rational, o data cu pachetul pe care Romania il va aduce ca membru al Uniunii. Evident, calitatea de adept declarat al liniei anglo-americane, in plina expansiune in zona, nu putea decat sa ajute initiativei sale.

O fundatura diplomatica bine cimentata pana acum cateva saptamani a devenit astfel, intr-o clipa, un exercitiu creator de politica externa.

Comparatia impune cateva intrebari: cat de intamplator a fost blocajul peste care au prezidat Nastase si Iliescu?

A fost podul surzeniei peste Prut un exemplu de incompetenta sau un proiect armonizat cu obstructionismul rus la initiativele occidentale in zona? Nu vom afla curand, dar putem compara. Vizita presedintelui Basescu la Londra e un ghid bun.