Lucescu, istoria și cultura: un episod de la Assisi
„Nicio discuție cu el nu se rezuma doar la fotbal”, scrie jurnalista sportivă Ioana Cosma despre Mircea Lucescu, într-un editorial publicat în Eurosport, în care îl descrie pe legendarul antrenor un om foarte atent la cei din jur și care transforma fiecare dialog într-o lecție.
Ioana Cosma este una dintre cele mai cunoscute figuri ale jurnalismului sportiv din România. Are o carieră impresionantă, de peste două decenii la Pro TV, unde a ocupat diferite posturi, de la prezentatoare la jurnalistă de teren care transmitea de la meciuri.
„L-am cunoscut acum 28 de ani la Rapid. Îl văzusem la televizor, citisem despre el, dar ca tânăr reporter era prima dată când îl întâlneam. Venea din Italia, după succesul cu Brescia, și perioadele de la Pisa și Reggiana. Avea aerul profesorului universitar pe care toți studenții îl apreciază și de la ale cărui cursuri nu lipsesc. Puteam să stăm să-l ascultăm ore în șir”, scrie Ioana Cosma despre Mircea Lucescu.
Jurnalista rememorează prima întâlnire cu Lucescu, în perioada Rapid, în Italia.
„Mai târziu, mi-amintesc că eram în Italia, în cantonament cu Rapid și a dus echipa la Assisi, la Sfântul Francisc. A luat microfonul din autocar și ne-a vorbit despre istoria locului, despre Francisc de Assisi și bisericile suprapuse, cea albă și cea neagră. Mi-a făcut cadou o icoană cu sfântul: «Ia-o, știu că iubești animalele, ești la fel ca Răzvan. E sfântul animalelor la catolici»”, mai scrie Ioana Cosma.
„Era atent la orice detaliu”
Cosma crede că Lucescu „știa totul” despre fiecare: „Nu numai despre jucători și oamenii săi din staff, ci și despre reporteri și cameramani sau fotografi. Era atent la orice detaliu”.
Jurnalista spune că a făcut sute de interviuri cu Mircea Lucescu, unele lungi, altele mai scurte.
„Când vorbea despre familia sa, despre părinți și frați se emoționa. Povestea despre tenișii rupți în talpă cu care juca fotbal sau cum a fost refuzat de Steaua pentru că era prea slăbuț. Povestea despre cartierul în care a copilărit sau meciurile la care intra pe sub garduri, dar nu se repeta niciodată”, mai descrie Ioana Cosma.
Când antrena în Ucraina, la Donețk, Ioana Cosma spune că Lucescu avea „un birou ca o bibliotecă, plin de casete” cu video cu meciuri, „iar printre toate lucrurile alea, era obligatoriu să fie ceva legat de artă”.
„Pe vremuri, avea obiceiul să își verifice jucătorii la școală, îi ducea la teatru, iar nouă ne recomanda cărți sau muzee. Nu stătea o secundă locului, iar în preajma lui intrai și tu în starea aceea în care te întrebai dacă un minut în care nu ai făcut nimic nu e un minut pierdut”, își amintește Ioana Cosma.
Nicio discuție cu el nu se rezuma doar la fotbal. Nu mai știu cu ce să încep, era totul despre lume, istorie, artă, politică și strategii. Și a avut propria strategie. Să moară pe teren. A spus-o în glumă, dar știm și noi că de prea multe ori adevărurile se spun în glumă.
Ioana Cosma:
În final, jurnalista sportivă evocă un episod cu refuzul lui Lucescu de a se retrage.
„Anul trecut am vrut să îi organizăm o gală aniversară la 80 de ani, a tras de timp pentru că avea meciuri la națională, pentru că trebuia să batem Cipru, Austria sau Bosnia. De fapt, în adâncul sufletului lui nu a vrut, pentru că a perceput evenimentul ca pe un sfârșit. «Mă pensionați, ce aveți cu mine?», a zis în glumă. Azi, îmi pare atât de rău că nu am insistat, nici măcar pentru el, ci pentru cei care l-au cunoscut”, conchide Ioana Cosma.