Lucian Croitoru: Greva din educație și revenirea la principii

Două lucruri importante nu au înțeles sau au neglijat guvernele din România referitor la politicile sale: primul este acela că politicile publice ce dau rezultate care contează pentru individ, indiferent dacă individul aparține sau nu de un grup, sunt cele ghidate de principii, scrie Lucian Croitoru pe blogul personal.

Ideile principale ale articolului:

• Politicile publice ce dau rezultate care contează pentru individ, indiferent dacă individul aparține de un grup sau nu, sunt cele ghidate de principii

• În multe domenii, dar mai ales în cel fiscal, în sănătate și în educație, politicile guvernamentale au fost, dacă lăsăm la o parte unele excepții, mai degrabă „un eufemism pentru secvențe incoerente de expediente disparate”

• Problema cu politicile neghidate de principii, dincolo de a pune guvernul în poziția de „follower” chiar în domeniile în care el ar trebui să fie lider, este că politicile sunt vulnerabile la șocuri

• Este indubitabil că salariile din învățământ trebuie crescute. Dar, în același timp, este necesară o analiză care să arate dacă în învățământul superior statul finanțează un număr prea mare de locuri la buget pentru diverse specializări, în raport cu cererea reală din economie pentru acele specializări

• Nu putem ști ce partid politic sau ce coaliție va face ajustarea bazată pe principii sau dacă se va apela din nou la „secvențe incoerente de expediente disparate”. Știm doar că ajustările necesare nu vor putea fi evitate pentru mult timp

• Soluția o reprezintă revenirea, prin definiție dureroasă, la principii corecte. Este nevoie de această revenire atât în relația dintre stat și economie, cât și în domeniul bugetar

Ca să fie mai clar, când fac precizarea de mai sus „indiferent dacă individul aparține de un grup sau nu” intenționez să îl aduc în centru pe omul normal, adică acel om care nu se află în vreunul din nenumăratele „grupuri particulare” cărora puterea politică a stabilit că societatea trebuie să le garanteze, prin legi, „rezultate particulare”.

Societatea noastră a ajuns să fie împărțită ca un tort, în care diverse grupuri particulare primesc rezultate particulare (privilegii)

Nu mă refer doar la celebrele „pensii speciale”, ci la toate „beneficiile speciale” pe care diverse grupuri le au. Dacă ne gândim bine, societatea noastră a ajuns să fie împărțită ca un tort, în care diverse segmente au obținut legi cu scop, adică legi prin care diverse grupuri particulare din societate primesc rezultate particulare (privilegii). Probabil că aceasta este calea prin care democrația noastră se erodează cel mai mult.

Al doilea lucru pe care nu l-au înțeles sau pe care l-au neglijat guvernele este acela că, în sectorul public, activitățile cu cel mai mare număr de angajați sunt cea de furnizare a serviciilor de sănătate și cea de furnizare a serviciilor de educație.

Când aleg să nu urmeze principii, guvernele se comportă ca „un economist slab”, care „va urmări un beneficiu curent minor ce va fi urmat de un mare dezavantaj în viitor

Mai ales în aceste două sectoare se vor vedea efectele negative neanticipate ale politicilor neghidate de principii. Când aleg să nu urmeze principii, guvernele se comportă ca „un economist slab (bad)”, care, așa cum îl definește Bastiat, „va urmări un beneficiu curent minor (small) ce va fi urmat de un mare dezavantaj în viitor”, nu ca „un adevărat economist”, care „va urmări un mare beneficiu în viitor cu riscul de a suferi un dezavantaj imediat”. Un bun economist ține cont de „ceea ce se vede”, dar și de „ceea ce nu se vede” (Bastiat, What Is Seen and What Is Not Seen).

Principiile care ar trebui să ghideze elaborarea politicilor publice au fost abandonate în favoarea „pragmatismului”. Din nou, pentru a fi clar, cuvântul pragmatism este înșelător. El este utilizat adesea cu intenția de a exprima eficacitatea. Dar, în contrapondere cu ideea de utilizare a principiilor, cuvântul „pragmatism” are alt sens. „Pragmatism” înseamnă acțiune neghidată de principii.

Pentru Carl Menger, acest tip de pragmatism este „pragmatism superficial, un pragmatism care, contrar intențiilor reprezentanților săi, duce inexorabil la socialism”. Cu alte cuvinte, cuvântul „pragmatism” a ajuns să reflecte opusul ordinii spontane, dar și opusul ideii referitoare la realizarea eficientă a unei activități ghidate de reguli specifice activității și principii referitoare la valori generale.

Pentru a face cât mai clar ce înseamnă politici publice ghidate de pragmatism, voi utiliza unele citate pe care le-am folosit și în alte ocazii, dar care merită repetate pentru că exprimă preci și plastic esența acestui tip de politici.

Astfel, în multe domenii, dar mai ales în cel fiscal, în sănătate și în educație, politicile guvernamentale au fost, dacă lăsăm la o parte unele excepții, mai degrabă „un eufemism pentru secvențe incoerente de expediente disparate”, cum spunea Lachmann (un economist german, școala teoriei economice austriece), expediente care, după cum s-a exprimat un alt adept al teoriei economice austriece, Roger Garrison, au făcut „ca în continuare alte expediente disparate să apară ca necesare”.

Cu alte cuvinte, așa cum a prezis Hayek, guvernele nu au fost niciodată pe un drum pe care l-au ales, ci au urmat drumul care se deschidea în fața lor ca o colecție de „necesități inevitabile” de a corecta efectele măsurilor anterioare elaborate fără a urma principii.

Citește și comentează pe blogul lui Lucian Croitoru

N.Red: Lucian Croitoru este consilier principal pe probleme de politică monetară al guvernatorului Băncii Naționale a României