Luiza Vasiliu, jurnalista: Pustanii de liceu asa o sa ia contact cu literatura – nu de la profii lor, nu de la critica literara, ci in spatiu virtual

„Ma uit la blogurile culturale din afara. Acolo e cu totul altceva, vorbesti de cu totul alt nivel de a trata povestea asta. Desi avem treaba asta de cativa ani, nu suntem atat de profesionisti pe bucata asta incat sa se poata crea, in cadrul premiilor literare, o categorie speciala. De site-uri ce sa mai zic? Le numeri pe doua degete de la o mana…”, a explicat Luiza Vasiliu, jurnalista la Dilema Veche, invitata alaturi de Catalin Sturza la dezbaterea „Blogul in literatura romana contemporana”, desfasurata la inceputul acestei saptamani, in Club A.

„Cand o sa avem 5-6 site-uri culturale foarte bune si sase bloguri culturale care sa „rupa”, atunci poti sa te gandesti. Sunt convinsa ca exista public pentru asa ceva. Pustanii de liceu asa o sa ia contact cu literatura: nu de la profii lor, nu de la critica literara, nu de la emisiunile pe care le vad la televizor, ci in spatiu virtual. Acolo se misca lucrurile”.

De ce editurile nu incurajeaza crearea de bloguri si de site-uri pentru scriitori

Luiza Vasiliu: „Pentru ca editurile stau foarte prost cu PR-ul si nu se pricep sa faca lucruri de baza. Asta cu blogul mi se pare o treaba suplimentara, la care ajungi cand te pricepi deja foarte bine sa faci lansari, evenimente, sa-ti mearga mintea mai departe decat marketingul in doi pasi. La noi, deja tine de finete treaba cu blogul. In momentul in care o sa avem niste edituri foarte puternice si foarte sigure pe ceea ce fac, poate ca o sa fie si bloguri”.

Catalin Sturza, jurnalist si critic literar: „Nemira, de exemplu, a incercat sa faca tot felul de lucruri pe online, a facut reviste, „fanzine”, dar problema lor principala e ca scriu rar, la 2-3 luni pe el.

A doua problema e ca nu scriu texte de blog, adica pun prezentari de carte pe care le au si in catalogul de carte.

A treia problema: poate ca nu are cine sa faca treaba asta in literatura. Poate ca problema de fond, in realitate, ca nu e atat de interesant sa faci asta. Daca ar avea o legatura directa cu marketingul si un impact direct masurabil de marketing, probabil cineva s-ar apuca sa o faca”.

Se va ajunge la un moment dat la citarea unor bloguri intr-o istorie literara?

Catalin Sturza: „Nu, pentru simplul fapt ca avem de-a face cu un mainstream foarte conservator, care nu ia in seama niste lucruri care apar intr-o zona considerata prin excelenta ca fiind favela culturala (blogosfera pana la urma e favela, asteapta sa vina criticul civilizator si sa aduca apa curenta acolo). Pe de alta parte, nu, pentru ca cei care fac istoriile literare nu citesc bloguri.

Nu cred ca putem vorbi de interferente intr-o zona mainstream a culturii, care e directionata spre eternitate (cum e istoria literara) si o zona prin excelenta dinamica, foarte schimbatoare, deschisa oricui, cum este blogosfera.

La Litere s-ar putea face, sigur, un curs despre blogging si bloggerii literari din anii 2000, dar in ideea asta: un fenomen al culturii populare foarte interesant ca fenomen, nu foarte interesant ca ce a ramas in urma. Poate e si gresit sa scoti dintr-un blog un text, sa-l osifici si sa iei textul ca atare, sa spui: „uite, asta e reprezentativa”. Nu poti sa judeci un text al blogului fara contextul comentariilor la el, al zilei in care a fost scris, al linkurilor care au venit catre el, al linkurilor care au plecat de la el. Textul e doar un strat din adancime. Blogul are adancime, nu e ca o foaie de hartie a unui prozator care scrie cu pana.

Despre distinctiile „bloggeri vs scriitori” si „bloggeri vs critici literari”

Luiza Vasiliu: „Acum, bloggeri vs scriitori nu se mai poate sustine. Scriitorii au bloguri, bloggerii pot sa inceapa cu un blog si sa ajunga dup-aia scriitori, nu e nici o contradictie.

Daca in continuare se vorbeste despre o lupta de autoritate, aceasta e intre bloguri si critica literara, pentru ca lumea incepe sa-si piarda increderea si sa nu mai aiba ce citi dintre criticii literari si i se pare mult mai confortabil daca citeste blogul cuiva. Pentru ca s-a intamplat de 2-3 ori sa aiba aceeasi parere despre o carte cu bloggerul respectiv, pentru ca ii place cum scrie persoana aia, dar se simte mai aproape de ea decat de verdictele date de pe pozitiile inalte ale criticii literare”.

​