Măcelaru din Diaspora a luat premiul Grammy. Așa ceva este rar, in-credibil și extra-ordinar. Care-i rețeta de succes a Măcelaru-lui?
Dirijorul Cristian Măcelaru nu-i sută la sută produs românesc. Dar ce-a învățat din România este munca asta nebună. Este în mare parte produs american. „Adoptat” la 17 ani, a trăit prin școlile americane. De acolo a învățat meseria, imaginația dirijorală. De acolo încă învață ce este bine și rău să faci cu o orchestră. Duminică, la 40 de ani de viață, ia un premiu cum altul nu este, un premiu în care a dat trei lovituri: a făcut înregistrarea cu un solist de marcă (Nicola Benedetti), a interpretat muzică cât de actuală se poate (Wynton Marsalis) și a condus una dintre cele mai tari orchestre din lume (The Philadelphia Orchestra). Români, cum este posibil?
Duminica asta, violonista scoțiană Nicola Benedetti, dirijorul român Cristian Măcelaru și Orchestra Simfonică din Philadelphia au fost distinși cu Premiul Grammy la categoria „Cea mai bună interpretare instrumentală solo” pentru albumul Wynton Marsalis (Concertul în re major pentru vioară și orchestră și Suita pentru vioară). Măcelaru este al doilea dirijor român premiat cu Grammy, după Christian Badea (1985).
CLICK Grammy-ul lui Cristian Măcelaru
Ia ochii la mine puțin! Uite cum e posibil un Grammy la 40 de ani. Uite! Cam așa este posibil.
Cristian spune că în copilăria lui românească asta făcea: focul în soba casei și exercițiu zilnic la vioară. Aș adăuga însă și nesfârșita sărăcie și ghidușie împărtășită cu cei zece frați ai lui. Aș vorbi aici de singurătatea alergăturului de cursă lungă. Aș mai spune de privațiunile de toate felurile. Doar era copil și tânăr, nu? Puțini dintre noi își trăiesc copilăria în scârțăit la vioară. Ce puști, să fim serioși, rezistă pe termen lung cu o vioara-prietenă așa rece și încântătoare?
La 17 ani a fost adoptat de niște americani.
România incapabilă să-și țină copiii acasă. Incapabilă să ofere un dram de îndoială românilor ei: este bine să plec eu în lume? am ce face în Ro? Măcelaru are destinul postrevoluționar al unora dintre copiii României.
Să spunem altfel: era primul exod al tinerilor români în străinătate. Prima dezmeticire după Revoluție. Să spunem și altfel: este timpul primei nesimțiri politice românești. Vor urma celelalte momente. Picătură cu picătură românii aleg altă lume mai bună.
Cristian Măcelaru povestește aici restul istoriei.
CLICK pe înregistrarea “Dirijorul Cristian Macelaru la Radio Romania Muzical”
Da, s-a lăsat de vioară. Da, s-a apucat de dirijat și o face cum alții nu răsuflă.
Măcelaru a fost cel mai tânăr concertmaestru din istoria Orchestrei Simfonice din Miami debutând la Carnegie Hall. Ajunge să conducă Orchestra din Philadelphia. Și uite-l împărțit între Orchestra din Koln și Orchestra Franței:
CLICK pe activitatea dirijorală a lui Cristian Măcelaru – Viață, concerte
Iată muzica GRAMMY interpretată de Măcelaru, Benedetti, Orchestra din Philadelphia Marsalis: Violin Concerto in D Major – 1. Rhapsody
Marsalis: Violin Concerto in D Major – 2. Rondo Burlesque
Marsalis: Violin Concerto in D Major – 3. Blues
Cristian Măcelaru si Wynton Marsalis la Lincoln Center
Dar stai, cine sunt eu ca să-ți spun mai departe istoria? Ia, gândește, cu capul tău succesul ăsta, prietene.
INTERVIURILE HotNews.ro