Mafie si porci spinosi in insula lui Napoleon. Mini-ghid Haute Culture de experiente in insula Corsica

Traseul a fost Bucuresti – Aeroportul Charles de Gaulle – Ajaccio. 500 de euro dus-intors in total / om, daca luati bilete din timp. Cazare? Intr-un internat a la David Lynch din Ajaccio. Inca din avion stiam gustul Corsicai: biscuitii traditionali, canistrelli. Un patratel din faina copt cu vin alb, un strop de lamaie, doua-trei stafide. Experienta Haute Culture de vacanta in Corsica lui Napoleon, dar si al leandrului, aloe vera, gardeniei, mimozei si pinului.

N-am stat in Citadela, ci intr-un internat a la David Lynch. Pisica Proust si Mistretii

Haute Culture a fost live 10 zile.Cum am descoperit ceva, cum tzup am pus pe Facebook. N-am stat la Citadela, n-am fost Rapunzel. Insa m-am simtit ca-ntr-un film de Lynch in camera cu doua afise tip postcards. De acolo vedeam o mare verde deschis si plaje din insula. Era internatul unui spital. Unde-s cazati medicii. Taica-miu lucra la spitalul din Ajaccio.

Holuri intunecoase, neoane verzi cu palpaieli intermitente. O masa de ping-pong si-o canapea scorojita pe hol. Cateodata pe coridoare gaseai randunici moarte sau pumni de pamant aruncati pe scari. Erau si o pisica si-un cotoi. Cotoiul mai mangaios, se gudura pe langa mine. I-am zis “Proust”. Camera era spatioasa. Balconul avea doi paleti din lemn sprijiniti de un perete. Tot pe balcon: o saltea Relaxa pe care o curtau moliile. Jaluzeaua balconului nu se tragea de tot in jos, era blocata. Pe balcon vedeam insa golful.

Vapoarele, navele de croaziera, elicopterele care aduceau cate-un bolnav din zone inaccesibile la spitale – se derulau de la rasaritul torid la apusul sangeriu.

In fata balconului: un palmier mort, caruia nu i se taiase frunza bolnava. Intr-o seara cu furtuna pe mare am vazut lumina stranie, roscat-portocalie care a acoperit fosila de palmier.

Fosila? Palmier cu limba bolnava. Anxietate? Am filmul cu pisica „Proust”.

Crezi ca palmierul e un fake news?Uite filmul cu palmierul

Am vazut si un prichindel de soparla: ii zice gecko, soparla care traieste in locurile calduroase ale planetei. Vietuitoare Gecko nu poate sa clipeasca deoarece nu are pleoape, insa uneori isi atinge ochii cu limba, curatandu-i si pastrandu-i umezi. Totusi, Gecko vede culorile de cateva sute de ori mai bine decat oamenii, iar vederea lui nocturna detecteaza musculitele bezmetice foarte iute. Asa-si ia cina, cu gaze.

In iarba uscat-ingalbenita din fata balconului am vazut si porci de Corsica.

Nu-s mistreti, dar seamana cu mistretii. Aud: Oing, oing. Groh. Vin pe langa om, nu au coltz (nu ataca), se uita in ochii tai ca poate le dai putina paine, adulmeca mirosurile si par draguti. Femela (scroafa) si-a lins puiul. Alti doi mistreti s-au atins tandru. Toti au mancat iarba uscata apoi. Curios? Uite, click:Filmul cu porcii.

Marea, plaja, valul. M-a lovit o meduza

Plajele din Ajaccio sunt limbi de nisip langa perete de piatra ce se-ntinde pana sus la faleza. N-ai voie prea in largul marii, nu-i zona de inot, apa-i dintr-o data adanca. Vezi pestele. Obletele alb-albastru se strecoara langa tine. Oamenii au ochelari de inot, fac pluta pe burta si stau smirna cu capul in apa sa observe pestii care misuna. O meduza m-a palit, n-am vazut cand. Abia apoi: am vazut ca aveam o pata rosie pe picior.Nici pe meduza n-am vazut-o.O camufleaza corpul ei translucid.

Dealul Il urci si-l scobori in Ajaccio.

Vezi florile violet, cu sacosele de Monoprix (lant de magazine cu marfa low cost) pe umeri, in timp ce-o iei pe panta. N-ai bani sa mananci la restaurant tot timpul, asa ca pescuiesti dorada din congelatorul supermarketului. Totusi vezi franturi de sublim: atarna iedera nepieptanata, se-nvolbura la fiecare gafaiala de urcat coroane de flori mediteraneene.

Romanul din Corsica Daniel e din Timişoara. L-am gasit in portul din Ajaccio, Corsica. Are un tatuaj, are şi o poveste. A ajuns in Franţa cu 35 de euro in buzunar. Meserie de baza: ospatar. Dorinţa lui: sa se inroleze in Legiunea Straina. A trecut testele de forta si precizie, dar a picat contracronometru la timpul de alergare. A depasit la secunda timpii Legiunii. Apoi a ajuns teleleu in Corsica. Aici lucreaza la triciclete electrice. De pe masinuta mi-a povestit de oamenii marii, de mancarea din golfuri maritime, de pescarusi si broaste testoase, de insule insangerate cand se inrosesc la apus, de Napoleon Bonaparte (prunc de Corsica)

Video cu Daniel de Corsica

Mafie

Peste tot in insule exista mafie, unde negotul pe mare are si un underground in care se fac afaceri cu droguri. Mafiotii corsicani cand au cate-un tradator in gasca, il anihileaza si-l arunca-n lagul marii. Nu stim daca-i adevarat, dar suna ca intr-un film in care Jean Gabin, cu grimasa smechereasca, spune: “Les dés ont été jetés / Zarurile au fost aruncate.”

Napoleon E peste tot in Ajaccio.

Pe suveniruri. La tururile ghidate. Bistro-urile, restaurantele ii poarte numele. E mitul lor. Imparatul Frantei. Am fost la Grota lui Napoleon. Acolo-i statuia. Nimic deosebit. Tot Daniel mi-a spus: “N-ar fi facut nimic francezii fara Napoleon. N-aveau banca nationala, n-aveam sistem social.” Orice tara isi are eroii ei mitici infailibili. Click si intra inGrota lui Napoleon:

Peste In prima zi am zis: “Mancam plat du jour”.

Peste proaspat adus de pescar din golf. Garçon chelnerul ne aduce pe o tava de inox minunile: pestii se zgaiau cu un ochi la om, aveau solzii primeniti si trei lamai inghesuite printre branhii, sa-i tina fresh ca pe fotomodele la casting. Am mancat cate-un peste de caciula. Asezonat cu ierburi locale si cu “frites maison” (cartofi prajiti de casa). Eram trei oameni. O chelnerita cu tatuaj cu o ancora desenata ca-n benzile desenate si cu o rochie cu barete ce semanau cu nodurile pescaresti pentru carlige dezoseaza pestele-lup pe care o sa-l mananc. Face cu ochiul si zice: Spune tu, sunt eu bijutier sau macelar? In final, ca si cum ne-ar fi patruns osul de peste pe gatlej, primim nota de plata. 100 de euro. Barcutele treceau la zenit, noi ne uitam cu un oftat la monedele de 1 euro sa-i lasam pustoaicei un “pour-boire” (spaga lor).

Charcuterie / carne de Corsica

Specialitatile din carne sunt Coppa, Lonzu, Lrisuttu, Figatellu (variatiuni de fillet sau carnat, toate de porc). Sunt insotite de obicei de mamaliga de faina de castane sau supa garnisita.

Branza si miere: Branza Brocciu, din lapte sau zer de capra sau oaie. De asemenea, Venachese, orezzincu sau Calenzana sunt branzeturile tipice ale acestui pamant al pastorilor. Mierea este, de asemenea, fabricata in insula, cu stup si albina.

Vinul: Nielluccio, Vermentino, Sciaccarello se numesc

Le poti bea oricand. Dar Corsica te reimprospateaza si cu Orezza, Zilia sau St George, la aperitiv, sau cu Pastis, vinul concurent din Cap Corse. Scandola Nature Reserve/ Calanques de Piana / Girolata / Porticcio:

Am fost pe mare. Cu vaporul “Nave va”

Piscine naturale slefuite de mare, stanci care inchipuiau in taietura lor ascutita forme tot marine: o foca, un delfin, o morsa, o sirena. Dar la Piana am vazut doua stanci care semanau cu chipuri ce se saruta. Vedeai clar buzele de stanca. Se atingeau. Am ajuns la Girolata. Mic sat de pescari. Vacutele stateau pe tarm, langa barcile pescarilor. Oamenii aveau case din piatra galbuie. Isi facusera gradina cu hamac chiar langa stanca abrupta ce se furisa pana-n mare. Pasuni. Alei sapate-n pamantul prafos efasat de vant.

Bonifacio: Oraselul medieval e construit pe stanca.

De departe casutele par precum constructiile din lego. Strazile inguste, mireasma de pestele-hrana cea de toate zilele. Am coborat scarile Regelui de Aragon, care a incercat sa supuna cetatea fortificata din Bonifacio in 1420, dar n-a reusit. Scarile in spirala, modelate-n peretele muntelui, te duc pana in grota de calcar. Marea e turcoaz. E putin spatiul intre tine si prapastia cu mare. Mergi cu pasi mici. Te-ntorci apoi in oras. Zidurile medievale, turnurile, cladirile legate prin poduri de piatra pe deasupra capului tau. O biserica apare dupa un colt. A Sfantului Ioan. Gasesti racoarea. In plina vara corsicana.