Maghiar, moderat si cinstit (de Cristian Ghinea)

Nervii lui Marko Bela dupa vizita presedintelui la Odorhei au produs bucurie multor romani. Deodata, secuii radicali au devenit oarecum simpatici, pe ideea ca dusmanul dusmanului meu e prietenul meu. Tot aud zicindu-se ca UDMR e ceva anacronic, ca nu ar trebui sa ne reprezentam politic prin etnie.

Asa o fi teoretic, dar ce vrem noi e cu totul irelevant cita vreme in alegeri libere maghiarii voteaza etnic. La inceputul anilor ’90, bulgarii au interzis prin Constitutie partidele etnice. Exista insa acolo un partid numit neutru „Miscarea pentru Drepturi si Libertati”, format din turci, votat de turci si care reprezinta interesul minoritatii turcesti.

Cum spun americanii: seamana cu o rata, macane ca o rata, atunci e o rata. Cam asa si cu partidul turcilor din Bulgaria: seamana si se comporta ca un partid etnic, atunci e un partid etnic, indiferent de ce si-au scris bulgarii in Constitutie.

Dar chiar pentru romanii enervati de UDMR, consolidarea unui pol maghiar alternativ e o veste doar aparent buna. Fiind amindoua partide etnice, concurenta va presa in sensul radicalizarii. Si s-a vazut asta in discursul vadimist al lui Marko Bela de 15 martie, care nu l-a prins deloc.

Dupa ce aburul palincii se va fi risipit, vom constata ca Szasz Jeno e un tip simpatic, dar cererile sale tot radicale ramin. Iar daca se vor imparti voturile maghiarimii, riscam cu totii ca interesele minoritatii sa nu se mai regaseasca in Parlament. Frustrarea s-ar acumula in afara cadrului democratic, cu consecinte imprevizibile.

De cealalta parte, UDMR se autoamageste crezind ca Basescu e problema sa. Presedintele doar a calmat spiritele si bine a facut. De fapt, UDMR sufera de oligarhizare si delegitimare morala. Tot mai multi maghiari vad ca in timp ce drepturile pentru comunitate se cistiga incet, averile pentru unii lideri se fac rapid.

Lideri care detin un fel de monopol prin santaj: votati cu noi sau ne trezim in afara Parlamentului, la mina romanilor. Senzatia ca ai de ales intre corupti si radicali trebuie sa fie foarte frustranta.

Bineinteles, nu toti liderii UDMR sint la fel, exista oameni onesti acolo, dar, ca si in partidele romanesti, sint amestecati cu ceilalti si le lipseste cheful sau puterea de a separa apele.

E enervant sa il auzi pe un individ ca „amindoi sintem maghiari si ar trebui sa fim uniti” cind tu traiesti din salariu si el se imbogateste din taieri de paduri si exporturi strategice, adica genul afacerii unde e nevoie de licente de la stat, asa ca voturile tale se traduc in bani pentru el.

Iar ultimele optiuni ale UDMR au aratat ca acest tip de afacerist poate da directia: Uniunea s-a compromis moral, participind la majoritatea pro-coruptie din Parlament, cind cu PNA si perchezitia la Nastase.

In loc sa concureze cu radicalii in radicalism, UDMR ar trebui sa demonstreze ca formula „moderat si cinstit” nu e chiar o imposibilitate practica.