Mama unui copil cu dizabilități: "18.000 de copii cu dizabilități din România nu merg la școală. Nu pentru că nu vor sau nu pot, ci pentru că sistemul îi abandonează"

​Mama unui copil cu dizabilități a postat pe Facebook, la începutul anului școlar, un mesaj în care afirmă că pentru fiica sa este „încă o toamnă în care Clara nu are o școala pentru ea în țara al cărei cetățean este” și atrage atenția că „18.000 de copii cu dizabilitati din Romania NU merg la nicio scoala. Nu pentru ca nu vor sau nu pot, ci pentru ca „sistemul” ii abandoneaza an de an.” Femeia adaugă că „pot ierta orice pe lumea asta, mai puțin confiscarea dreptului la devenire al copilului meu.”

Mesajul postat de Maria Mădălina Turza pe Facebook:

„Pentru Clara școala a început doar de 2 ori în 13 ani.

O dată în 2013 la Școala Specială Nr. 11 din București – C. Păunescu. Două luni mai târziu o luam bătută și sedată.

A doua oară în 2016, în SUA, la Northeast Middle, Minneapolis, MN.

Așa cum o vedeți în poză, a fost 9 luni de școală: un zâmbet. Mai mult, primele ei cuvinte le-a rostit într-o limbă, care i-a fost gazdă bună și primitoare un an școlar.

Clara a învățat într-o școală cu aproape 5.000 de copii, de toate felurile și culorile, care se jucau, mâncau, se alergau și învățau împreună. Așa cum le stă bine copiilor.

Să fie împreună.

Septembrie 2018.

Încă o toamnă în care Clara nu are o școală pentru ea în țara al cărei cetățean este.

Motiv pentru care azi nu m-am uitat pe Facebook.

Pentru că doare.

Și pentru că pot ierta orice pe lumea asta. Mai puțin confiscarea dreptului la devenire al copilului meu.

**18.000 de copii cu dizabilități din România nu merg la nicio școală. Nu pentru că nu vor sau nu pot, ci pentru că „sistemul” îi abandonează an de an. Iar „sistemul” ăsta are niște multe nume și prenume clare, pe care le am scrise cu nopți nedormite în inima mea pe o listă si pe care eu, Mădălina Turza, mama exilată sufletește în propria mea țară o voi scrie pe un mare zid al rușinii. E o promisiune.

Pentru Clara și toți ceilalți copii din țara asta pe care am învățat să o iubesc în durere.

Până atunci voi construi. Cât timp îmi va da Cel de sus.”