Marea aventură / cum am cumpărat mentă + foi de viță + carne tocată și voi mânca sărmăluțe-n foi de viță

Shoppingul are ceva irațional. Am pornit fără plan în piață ș-am ajuns să cumpăr ingredientele sărmăluțelor în foi de viță. Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat. Azi dimineață la opt am fost în piață. La Râmnicu-Sărat. La ora 8 o coadă bloca intrarea dinspre Dristor. Era o dugheană-măcelărie. Era coadă. Era greu să intri în piață. Distanța dintre persoane nu era regulamentară. Presupunea un frecuș, o “strecurare” printre oamenii din coadă. Însemna o apropiere de cinci-zece centimetri față de fiecare persoană fără mască.

Am prins un moment unic.

Cineva ieșea dinăuntrul măcelăriei, o persoană a înaintat și eu țuști prin culoar. M-am felicitat ca-n jocuri. Mi-am acordat în gând o bonificație. Mi-am spus: îmi voi lua doi scârboși crenvurști, bine afumați, dar atât de nesănătoși de la o dugheană infectă.

N-am un plan în v/piață. Nu știu ce vreau să cumpăr. Nu știu ce voi mânca astăzi.

Văd prețurile. Preț mare la mentă proaspătă. 3 lei legătura. Da, nu iau, ce să fac eu cu mentă proaspătă? 1 leu leușteanul, pătrunjelul. Bun. E vremea verdețurilor. Ispite exotice: pepene, măr, struguri, ananas. Și deodată văd mentă, un leu. Legătura. Mă reped și iau 5 legături.

Dar ce fac acum cu menta? E mare problemă. Ronțăi mentă! Bun. Și altceva? Vânez. Parcă n-aș face citronadă. Am băut perioada asta de covid, m-am acrit. cartofi. Mentă cu cartofi. N-am chef. Mentă cu roșii. Roșiile sunt scumpe. Nu vreau. Uite foi de vițăăăă. Cât? Un leu legătura. 6 foi un leu. Da, dar cu ce? Iau cinci legături. 10 lei cheltuiți. Acum foi de viță-fiță cu mentă am, hai să iau carne tocată. La măcelărie să mă întorc? Acolo unde mă bonificasem c-un crenvurști scârbos? Nu.

În Piață mereu e concurență. Și uite!

O altă măcelărie. Intru. Un glas mie îmi spune: “De douăzeci e bine?” “Bine!” zic. Ascult alt glas: “La noi nu este doamnă cu conservanți, e natural, se face carnea așa de la sare!” Și doamna de lângă mine, la 15 milimetri de mine, spune: “Ați spus ceva? Sunt surdă, eu citesc pe buze. Cine a vorbit?”

Nimeni nu și-a dat jos masca.

Nimănui nu i s-a citit pe buze dimineața la ora opt și treizeci și două de minute. Am plecat. Mi-am luat o pâine pe vatră și un Uber. În Uber am uitat că mă bonificasem. Unde-i crenvurștul meu scârbos din dugheana infectă? Sărmăluțe vei avea! Da, dar crenvurștul scârbos cui rămâne? Făcusem lăcomia să mă și bonific. Ce minte, ce om?