În prima reacție de după publicarea articolelor din Recorder și Snoop, Lucian Pahonțu a spus că, pe 21 decembrie 1989, el și plutonul său au stat în alt loc decât l-a plasat investigația Recorder.
În privința celor 18 ani în care n-a depus declarația la CNSAS, dezvăluită de Snoop, nu a afirmat nimic.
250 de metri între cele două versiuni
În noaptea represiunii din București, șeful SPP susține că a fost la intersecția străzilor Academiei cu Ion Câmpineanu, ca să folosim denumirile de astăzi. Contează geografia locului. E zona fostului hotel Negoiu, un reper pentru bucureșteni. Asta înseamnă la aproape 250 de metri de bulevardul Nicolae Bălcescu, cel pe care s-a instalat baricada și unde a început să se tragă în oameni.
„În fața dispozitivului nostru, era un cordon de Miliție. În fața acestora, la alți 150 metri, pe trotuarul de la ieșirea în Bulevardul Nicolae Bălcescu, era un cordon format din militari ai Ministerului Apărării Naționale. În fața lor, pe bulevard, erau staționate blindate și forțe ale Ministerului Apărării Naționale”, afirmă Pahonțu, la 5 zile după prima investigație.
Dar Recorder a întrebat asta, înainte de publicare. Și Pahonțu n-a vrut să răspundă. Practic, el „desenează” o hartă pe care putea s-o facă în direct, la Recorder. Iar aici am ceva de spus, din interiorul presei.
Jurnalista care a scris investigația Recorder
O cunosc pe jurnalista Alexandra Șerban, care a semnat articolul de la Recorder. Am lucrat împreună, aproape trei ani, la Libertatea. Este exigentă cu propria muncă.
Am văzut-o lucrând la reportaje grele, în străinătate, în Georgia și Transnistria. I-am preluat corespondențele din epicentrul unei crize politice tensionate, atunci când Austria a blocat accesul României la Schengen. A fost între ziariștii români care l-au întrebat pe cancelarul austriac Nehammer, până la exasperarea acestuia, cum argumentează refuzul adresat României.
Alexandra a reușit să facă să discute cu ea oameni din Rusia, ceea ce nu e deloc simplu. Dar generalul Lucian Pahonțu n-a vrut să discute cu ea.
Nu avem încă toate clarificările despre acest caz. Dar eu, unul, știu ceva: dacă șeful SPP Lucian Pahonțu ar fi răspuns cererii jurnalistei și ar fi vorbit cu ea, articolul din Recorder ar fi arătat altfel. Oamenii ar fi auzit și punctul său de vedere, versiunea generalului asupra celor petrecute.
De unde știu asta? Pentru că nu trăiesc în Republica Conspirativă România.
Suspiciunea complotului
Probabil că Lucian Pahonțu a plecat de la refuzul bunei-credințe a jurnalistei Alexandra Șerban. Deși era simplu pentru el să vadă că a lucrat în redacții cu tradiție: Historia, Adevărul, Libertatea și Recorder.
Cu două telefoane din acelea speciale, generalul putea afla că e o ziaristă adevărată, care vreme de mai bine de 12 ani și-a demonstrat integritatea.
Probabil însă că Pahonțu a crezut că Recorder vrea oricum să-l atace, nu să documenteze.
Dar chiar și așa. Să ne așezăm puțin în poziția generalului. Să presupunem că Pahonțu suspecta un complot, așa cum oameni apropiați lui au spus imediat după publicare. Oricum ar fi, să discuți e mai bine decât să nu discuți, câtă vreme te caută o redacție despre care sentimentul public e că nu face circ.
Geografia ta
Poate că nu ai încredere în anumiți jurnaliști, poate că le suspectezi redacțiile, dar nu îi poți considera iraționali. Dacă răspundeai, Recorder ar fi fost obligat să rețină și geografia ta: hotelul Negoiu, nu bulevardul Bălcescu. Cum altfel vrei să ajungă varianta ta la public?
Este absolut uluitor cum, în România, oameni cu atât de multe mijloace de înțelegere continuă să refuze prezumția de bună-credință a semenilor lor. Măcar pentru propriul interes și tot ar trebui să dea un pic de credit unei variante normale a lumii.
Partea bună a SPP
Pahonțu putea afla în 24 de ore că Alexandra Șerban e o jurnalistă necoruptă. Putea afla că Recorder și Snoop nu au conlucrat, ci că s-au concurat la sânge, și că HotNews e o redacție liberă. Nu perfectă, dar liberă.
Poate că e atractiv să crezi că unii s-au întâlnit într-o pivniță neaerisită și au uneltit contra ta. Însă, rezonabil vorbind, raționamentul nu e la nivelul de șef al unui Serviciu din UE. Merge în podcasturi conspiraționiste. Pică testul realității.
Aceasta nu e o gândire care să caracterizeze Serviciul de Protecție și Pază. Din toate interacțiunile și din informațiile disponibile, SPP nu arată ca o instituție plină de pile și de rude, așa cum se întâmplă, din păcate, la atâtea instituții de stat. Ofițerii SPP nu au apărut în dosare sistematice de corupție. Nu au fost prinși nepregătiți. Nu au eșuat în misiuni.
Iar instituțiile nu cresc de la ploaia din cer. Cu mare probabilitate, la SPP a existat un management cu un grad dovedit de competență. Cum e posibil ca același lider să cadă în capcana de a reacționa ca și cum ar croșeta bârfe, atunci când e vorba de o întrebare din partea presei?
E ca și cum, cu cât ești în funcții mai înalte, cu atât ajungi să știi mai puține lucruri concrete. Devii prizonierul a ceea ce-ți suflă la ureche prietenii. Sau, în cazul lui Pahonțu, el știe că nu a fost atât de departe de represiune, ci se teme că poate ieși oricând ceva la iveală: un om arestat, un coleg sau documente.
În realitate, localizarea geografică nu spune tot. Singur, nu inculpă și nu disculpă. Manifestanții au fost alergați, înșfăcați și bătuți în acea noapte pe mai multe străzi din centrul Bucureștiului, nu doar la baricadă. Mulți dintre cei „defluiți” din Piața Universității, ajunse în stare de victime, erau duși exact în zona dinspre Calea Victoriei și dinspre Hotel Negoiu.
Responsabilitatea SPP față de propriul director
Există aici și o eroare majoră nu doar a lui Pahonțu, ci și a Serviciului de Protecție și Pază. Nu-ți lași directorul fără sfaturi informate atunci când acesta primește cereri de la redacții credibile. Ce înseamnă credibile? Nu sunt eu în măsură să spun asta, să-și facă instituțiile publice propriile evaluări.
Oricum, SPP era obligat să analizeze situația detașat de părerea directorului său. Acesta era subiectiv, câtă vreme era obiectul discuțiilor.
Iar dacă SPP crede că Recorder și Snoop nu muncesc pentru știri, ci lucrează la ordin și fără un standard profesional, atunci înseamnă că, vorba președintelui Nicușor Dan, chiar nu e serviciu de informații.
Tot acest episod e foarte greu de înțeles. Cei din SPP au avut multe zile la dispoziție între momentul în care li s-au pus întrebările și publicare. Nu s-a găsit nimeni competent dintre angajații de la comunicare? Nu s-a ridicat niciunul dintre adjuncții lui Pahonțu? Nu s-a găsit un coleg sincer care să-i spună: „Domnule general, răspundeți-le, duceți-vă la Hotel Negoiu, dacă acolo ziceți că ați stat la Revoluție”.
Până la urmă, e vorba și de reputația SPP, nu doar de cea a lui Lucian Pahonțu. Oameni antrenați să sară în fața glonțului nu stau în fața unei întrebări?
Generalul care s-a închis într-o ipoteză
În tot acest articol am pornit de la ceea ce a spus Lucian Pahonțu. Nu știm dacă e așa. Mărturiile culese de Recorder vorbesc despre altceva.
Ceva e însă clar. Lucian Pahonțu a rămas închis într-o ipoteză a relei credințe a jurnaliștilor. Pentru un om care a stat toată viața sa de adult de ani în sistemul de forță, suspiciunea a devenit a doua natură. Ceea ce în profesie e valoros, în existența de zi cu zi e uneori păgubitor.
Republica Conspirativă România
Claustrarea în ipoteza relei credințe a celorlalți e mult mai largă decât episodul unor întrebări la care n-a răspuns. Faptul că n-a vorbit cu presa e doar un simptom. La fel a procedat când, vreme de 18 ani, n-a vrut să respecte legea și să depună o declarație pe proprie răspundere. De ce? A avut impresia că „l-a rezolvat” CSAT. Ajuns în acest punct al puterii, ai senzația că poți să o iei pe scurtătură, că nimic nu te atinge. Și, o vreme, chiar ești invincibil.
Și nu e vorba doar despre el.
Pahonțu e doar unul dintre sutele și sutele de responsabili aleși sau numiți care și-au pierdut încrederea în lumea reală și „locuiesc” în Republica Conspirativă România. Aici nu sunt reguli și dialog. Nu e firesc, ci doar propriile țesături, repetate la nesfârșit. Desigur, există și o participare a presei la acest climat.
Să nu ne mai plângem că avem atâția compatrioți atrași de teoria conspirației. Acești oameni răspund pentru ei. Un șef de serviciu de dimensiunea SPP răspunde pentru mult mai mult.
