Marele Nimic (de Ovidiu Nahoi)

Asadar, ce s-a petrecut ieri la Clubul Roman de Presa? Ei bine, s-a petrecut exact ce trebuia: nimic. Traian Basescu a rostit secretul stiut de toata lumea si l-a indicat pe Sorin Rosca Stanescu drept autor al amenintarii. Directorul ziarului „Ziua” a amenintat cu tribunalul si totul s-a rasuflat din lipsa de probe.

La final, camerele TV au surprins, pentru cateva clipe, figurile membrilor CRP: cu totii, mari sau mici, gloriosi sau anonimi, pareau multumiti. In importantul lor meci cu viitorul, mai tinusera piept o jumatate de repriza.

Ce NU s-a intamplat? Nu am asistat la marcarea unui moment de inceput pentru o actiune ferma de clarificare si de curatire in presa. Acum trei ani, pe 29 august 2002, IAA Romania, filiala locala a Asociatiei Internationale de Publicitate (International Advertising Association), denunta comportamentul unor jurnalisti care folosesc santajul si diversiunea ca metode pentru a obtine publicitate.

Acum, seful statului face public numele unui director de ziar care l-ar fi amenintat urmarind un interes de natura politico-economica.

Nici atunci si nici acum, CRP nu a pornit o ancheta interna, prin stangerea de marturii si a altor probe menite sa duca la infirmarea clara a acuzatiilor sau la condamnarea morala a faptasilor in interiorul breslei. Suntem o lume mica si, de la presedintele CRP si pana la ultimul reporter, stim ca sunt sefi de ziare care folosesc santajul pentru publicitate.

Stim ca s-a folosit si se mai foloseste sistemul „publicitatii fara P”. Si mai stim ca publicitatea de stat, practicata dupa criterii netransparente pana la finele lui 2004, putea fi orice, dar nu o garantie pentru independenta editoriala si pentru situarea presei in afara sistemului coruptiei generalizate.

Are insa CRP autoritatea morala de a trece la anchete adevarate? Intrebarea este legitima, cata vreme organizatia cuprinde numerosi lideri de opinie care au combinat activitatea editoriala cu cea economica, manevrand cu o mana spada condeiului si infundand-o pe cealalta in bucata de ciocolata a publicitatii, ornata cu zaharicale politice.

Poate vreunul dintre monstrii sacri ai CRP sa ridice piatra? Greu de crezut, asa cum la fel de greu de crezut este ca Traian Basescu va merge pana intr-acolo incat sa riste scoaterea la iveala a prea multor amanunte ale stransei sale prietenii cu Sorin Rosca Stanescu.

Lipsa de probe reprezinta astfel refugiul comod si logic, chiar daca prin aceasta institutia condusa de Cristian Tudor Popescu se asaza in rand cu alte institutii ale tranzitiei romanesti: cu Liga Profesionista de Fotbal care nu poate dovedi blaturile, cu Parchetul care nu poate dovedi coruptia, cu Fiscul care nu poate dovedi vreo avere de demnitar dobandita fraudulos.

Rezultatul? Sponsorii fug de fotbal, investitorii seriosi se feresc de un mediu politic si de afaceri viciat.

Cat despre presa, credibilitatea ei sufera, ceea ce va afecta exact veniturile jurnalistilor onesti, provenite din contracte de publicitate incheiate corect de departamentele specializate ale institutiilor media care aplica modelul occidental.

Pe santajisti si pe spagari nu-i plangem. Ei se vor descurca, la fel ca pana acum.