Marian Vanghelie: ‘Ma misc apasat, am un simt din ala de animal, de urs, de lup, de broasca’

Curios, dar cea mai coerenta pozitie, in cazul retrocedarii catre un om de afaceri a Parcului Bordei de catre Primaria Capitalei, am vazut-o la Marian Vanghelie, primarul sectorului 5 al Capitalei. Asa ca l-am vizitat in biroul sau crem, de la mocheta pina la fotolii, si l-am intaritat ca sa-mi cistig piinea, cum spune Traian Basescu, unul dintre autorii morali ai retrocedarii Parcului Bordei.

„De vina e Traian Basescu“

Reporter (tusesc): Va place verdele.

Marian Vanghelie: Dom’le, ca si fiecare, imi place un pic verdele, dar inainte de a-mi place mie, cred ca e un lucru necesar. Si, mai mult ca este necesar, trebuie sa oprim sa se strice ce e bun in Bucuresti.

Intr-o perioada de 17 ani, Primaria Generala nu a fost reprezentata in instanta cum trebuie (tuse scurta), iar asta e cea mai buna inginerie financiara in cazul intereselor transpartinice ale primarului general. Instanta crede ca privatul are dreptate, daca statul nu isi arata interesul. Nu e in regula. De aia am luat atitudine.

Asa cum am luat atitudine si in cazul contractului (tuse scurta) cu Apa Nova, in continuare dezastruos, am vorbit de vinzarea parcarilor, unde s-a vindut cu un milion de euro, in rate pe 20 de ani, cind domnisoara Elena Udrea, domnisoara transpartinica, a reusit si cu PSD-ul si cu PD-ul afaceri de succes.

Rep.: Cine-i de vina pentru toate astea?

M.V.: Eu consider ca atunci cind este un sef intr-o institutie, indiferent de colaboratori, el este vinovat pentru toate, fiindca fara el nu se poate face nimica. Din punctul meu de vedere, de vina e Traian Basescu. Si nu doar pentru astea trei (tuse scurta), mai sint si altele.

Rep.: Noi l-am votat in ciuda maruntisurilor astora.

M.V.: Dom’le, din nefericire, oamenii politici nu au aratat ca sint interesati de problemele oamenilor, nu au reusit sa arate ca sint interesati. Traian Basescu cu asta cucereste, are un mesaj, chiar cind minte mult, si minte mult. Are un mesaj, trebuie recunoscut, si gaseste cu mesajul asta niste false probleme (tuse scurta) cu care reuseste sa-i pacaleasca pe multi.

Rep.: Pe dumneavoastra nu v-a pacalit.

M.V.: Nu. Traian Basescu e aerian in multe chestii. Nu are legatura cu pamintul.

Si acum, in calitate de presedinte, bun, e presedinte-jucator, si mie imi place jucatorul, sa joace, daca asta trebuie, si Basescu are puncte unde imi place, dar asta nu inseamna ca sint de acord cu tot sistemul asta al lui demagogic, dar ar fi putut sa fie un lider adevarat si un jucator, cum vrea el, dar nu poate fi, ca-l trag minciunile inapoi (tuse scurta).

„Am un suflet bun“

Rep. (tusesc): Dar dumneavoastra cine sinteti, domnule Vanghelie?

M.V.: Cine sint eu?

Rep.: Da, dumneavoastra!

M.V.: Pai, sint exact ca dumneavoastra, ca oamenii de pe strada, am ajuns la un anumit nivel si cred ca incerc sa fiu perfect, sa am o consecventa si sa fac lucrurile bine. Bun, mai gresesc si eu, ca orice om, dar daca proportia e mai favorabila in zona binelui e bine, dar votul este cel care hotaraste pentru un om politic.

Ca unii te vorbesc mai rau, ca unii sint teoreticieni, asta este viata lor, ce sa le fac eu?

Rep.: Sufletul cum e?

M.V.: Am un suflet bun si, facind o comparatie, nu stiu daca e bine sa fac o comparatie, dar modul meu de gindire e sa fie bine mie si familiei mele fiind bine oamenilor din sectorul meu. E ca-ntr-o afacere, daca eu va pacalesc, dumneavoastra va pacaliti cu mine, unul dintre noi se supara, or daca noi vrem sa facem ceva, se bucura si ceilalti oameni.

Rep.: Am ris mult cu domnul Vanghelie. Si ridem.

M.V.: E bine, e rau daca plingeti! (tuse scurta)

Rep.: Am ris de dezacordurile dumneavoastra, de lipsa gramaticii, de blocurile vopsite-nevopsite, de afacerea cu magazinul Bucuresti.

M.V.: Daca (tuse scurta) ati ris, e bine. Foarte multi oameni, nu ma refer la gradul lor de instructie, pot gresi din cauza oboselii, din cauza nervilor, a programului de lucru. Faptul ca s-a ris a fost o pata de culoare.

Poate nu am dat importanta, o fi fost bine, o fi fost rau? Incerc sa fiu atent si sa schimb acest ris intr-o stare de tensiune pentru cei ce au ris, pentru ca in felul meu spuneam adevarul pe nume si cred ca acum i-am facut sa rida in interiorul lor de stresul pe care l-am produs acestora. Si stau cu tensiunea asa… ce o mai zice Vanghelie?

„Sint un om cu identitate, un om cu coloana verticala“

Rep.: Verticalizati mai mult sau rezolvati?

M.V.: Dom’le (tuse scurta), sint un om ca toti oamenii care ii place sa se implice pe orice problema, ma implic documentindu-ma si, daca pot sa-mi aduc aportul, imi aduc aportul, daca nu, nu, nici o problema. Eu ajung acasa la trei-patru dimineata, or, orice lucru fac, fac cu placere si de asta functioneaza la mine. Daca te gindesti sa ajungi repede acasa, nu merge.

Rep.: Invidios? (tusesc)

M.V.: Nu. (tuse scurta)

Rep.: Orgolios?

M.V.: Da, sint orgolios, sint (tuse scurta). Sint un om cu identitate, un om cu coloana verticala, un om care asculta argumentele celuilalt si indiferent de pregatirea celuilalt nu pot fi convins usor, decit sub puterea faptelor si ale legii (tuse scurta).

Rep.: Sinteti mai mult cu orasul sau cu natura?

M.V.: Dom’le, mie imi place orasul viu, nu natura. Nu am timp de natura eu. Eu nu am avut concediu. Mie imi place tensiunea.

Rep.: Un gratar?

M.V.: Nu. Nu am timp. Simbata, duminica, e timp de alt tip de munca pentru comunitate, iau din informatii de la oameni. Nu e timp si vreau sa fac multe lucruri si administrativ, si politic.

„Am curaj sa spun adevarul“

Rep.: Cum vedeti incalzirea globala?

M.V.: Nu am, dom’le, timp de asa ceva!

Rep.: Nu si din cauza ei ati iesit pentru apararea Parcului Bordei?

M.V.: Nu, dom’le. Noi, si dumneavoastra, si eu, si lumea, stim niste treburi ca astea, le stim, le stim si nu le spunem. Or, eu le spun. Am curaj sa spun adevarul. Chiar daca se numeste Traian Basescu, Traian Videanu.

Rep.: Deci nu pentru problema verdelui ati iesit.

M.V.: Dom’le, problema este pericolul de a nu se crea precedente, astfel de smecherii. Bun, sigur ca ma intereseaza si verdele din Bucuresti… dar ce spune domnul Videanu, ca el planteaza si drege, astea sint povesti.

Distrugi copaci de 50 de ani, ce pui in loc? Domnul Videanu nu spunea ca pune pomi acolo unde si-a facut el Formula 1, sau 2, sau 3, ce a fost aia, or acum spune ca nu mai insaminteaza cartofii decit in decembrie. Demagogia dumnealui. Rupem toata vegetatia dintr-o zona si plantam demagogie. Hai, dom’le, nu sintem copiii lui (tuse scurta).

El vine cu ce? Cu nesimtire? Asta are nevoie batrinii zonei, oamenii de acolo, intelectualii care au semnat pentru salvarea zonei?