Marile hibe ale Legii offshore: Cum a fost negociat un cadru de reglementare al gazelor din Marea Neagră, care va produce efecte pe zeci de ani de acum înainte

Legea privind derularea operaţiunilor petroliere pe mare (offshore) trebuie adoptată rapid, în această sesiune extraordinară a Parlamentului, deoarece operatorii din Marea Neagră au nevoie de un cadru de reglementare stabil pentru a lua cât mai rapid deciziile finale de investiții. De această lege depind investițiile de miliarde de euro din Marea Neagră. Așa afirmă atât parlamentari ai puterii, cât și ai opoziției. Însă este o lege cu multe hibe, cu articole controversate, introduse încă de la început de guvernarea Tudose și apoi adoptate, fără dezbatere reală, de Senat. Legea se află acum la deputați, iar aceștia invocă urgența adoptării ei, chiar dacă nu a fost găsită sau nu s-a dorit găsirea unei forme avantajoase atât pentru stat, cât și pentru investitorii din Marea Neagră.

Scurt istoric

Guvernul a aprobat proiectul de lege în octombrie 2017, fiind trimisă imediat în Senat. Proiectul a fost elaborat după discuții și negocieri intense cu investitorii din Marea Neagră, care au durat aproape un an. A fost aprobat de plenul Senatului pe 12 februarie 2018, cu câteva amendamente, dar multe dintre articolele importante au rămas în continuare neclare. Apoi, a fost trimisă în comisiile din Camera Deputaților, care au avizat rapid, fără dezbatere, proiectul de lege.
Pe 11 aprilie a fost primit ultimul aviz în Camera Deputaților, cel de la Comisia pentru buget-finanțe. Imediat după aceea a fost trimis pentru raport la Comisia pentru industrii. Aici s-a blocat.
Din aprilie până în iunie, deputații au purtat o serie de discuții, departe de ochii publicului, cu investitorii reuniți în Asociaţia Română a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră (ARCOMN). De altfel, investitorii au fost implicați activ în elaborarea legii, propunând articole. Raportorii din comisie au avut în această perioadă și schimburi de mail-uri cu direcțiile de specialitate din ministere.
La mijlocul lunii iunie au început dezbaterile în Comisia pentru Industrii, la care au participat atât reprezentanți ai ministerelor, cât și ai investitorilor. Discuțiile nu au fost deloc fructuoase, multe dintre articole ridicând probleme serioase, mai ales pe partea de fiscalitate.
În cele din urmă, deputații au decis ca raportul să fie întocmit de trei comisii, nu una. Astfel, proiectul a ajuns să fie dezbătut, în sesiunea extraordinară a Parlamentului, în ședințe comune ale Comisiei pentru Industrie, Comisiei pentru administrație și Comisiei pentru buget-finanțe, deși ultimele două s-au pronunțat deja prin avize favorabile. În prima ședință comună, care a avut loc în această săptămână, deputații din cele trei comisii nu au reușit să găsească o formă convenabilă a legii. Legea va fi discutată și săptămâna viitoare.

Articolele controversate

Articolul 7 referitor la obținerea documentațiilor de urbanism. În forma Guvernului, articolul prevedea că lucrările realizate până la terminalele de coastă pentru transportul gazelor pot fi făcute fără obligația operatorilor de a obține documentațiile de urbanism. Senatul a modificat articolul, eliminând această obligație inclusiv pentru lucrările de la terminalele de coastă.

Reprezentanții Ministerului Dezvoltării au contestat acest articol, spunând că „tot timpul, la toate negocierile”, s-a discutat exceptarea de la obligațiile pentru obținerea PUZ doar pentru zonele de plaje. În rest, până la terminalele petroliere, conductele ar trebui să treacă pe unde le permite planul de urbanism local. Operatorii se tem că obținerea PUZ durează prea mult. Pe de altă parte, reprezentantul Ministerului Dezvoltarii a spus că operatorii deja au trimis documentația necesară obținerii PUZ. Aceasta și în condițiile în care operatorii au cumpărat deja terenurile prin care vor trece conductele. Reprezentanții operatorilor prezenți la discuții au admis că într-o primă fază au negociat ca pentru construcțiile supraterane să existe necesitatea obținerii planurilor urbanistice zonale.

În cadrul discuțiilor de la ședința comună a comisiilor, reprezentanții Ministerului Dezvoltarii au fost întrebați dacă au avut aceleași puncte de vedere și la elaborarea proiectului de către Guvern, iar aceștia au explicat că și-au menținut opiniile pe tot parcursul legislativ. Practic, Guvernul ar fi aprobat legea fără a ține cont de punctele de vedere ale Ministerului Dezvoltării.

Problema nu a fost încă lămurită. Ar putea fi introduse termene clare pentru autoritățile locale de a elibera documentațiile de urbanism.

Articolul 18 referitor la modul de taxare a producției petroliere offshore. În forma trimisă de Guvern și aprobată de Senat se prevede că operatorii beneficiază, pe toată perioada derulării acordurilor petroliere, de nivelul de redevență actual, așa cum au cerut investitorii. Acest lucru ar însemna ca încă 45 de ani, cât ar dura un acord plus prelungiri, operatorii să plătească aceleași redevențe care se aplică în întreg sectorul petrolier, și onshore, și offshore, și care sunt neschimbate din 2004, de când a fost privatizat Petrom.

Reamintim că actualele redevențe au fost mult criticate de-a lungul anilor, fiind considerate prea mici. Companiile care produc petrol și gaze plătesc în prezent redevențe cuprinse 3,5% si 13,5% din producție, în funcție de tipul zăcămintelor de hidrocarburi, fiind fixate prin Legea petrolului 238/2004. Până în 2014, acestea nu au putut fi schimbate, menținerea lor fiind impusă prin contractul de privatizare al Petrom. Practic, actualele cote de redevențe petroliere erau obligatorii până la 31 decembrie 2014. După această dată, urma să fie aplicat un nou sistem de taxare, avantajos atât pentru stat, cât și pentru investitorii onshore și offshore.

Încă din 2012, programele de guvernare prevedeau clar regandirea sistemului de impozitare în domeniul petrolier și pregătirea unei noi legislații care să între în vigoare începând din ianuarie 2015. Niciunul dintre Guvernele care s-au perindat de atunci până acum nu a reușit să atingă acest obiectiv propus și reînnoit în fiecare an. Pe partea de fiscalitate, singurul lucru pe care l-a făcut Guvernul a fost introducerea unor suprataxări prin OG 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor obținute ca urmare a dereglementării prețurilor la gaze și OG 6/2013 privind instituirea unor măsuri speciale pentru impozitarea exploatării resurselor naturale, altele decât gazele naturale. Însă acestea sunt măsuri temporare.

Au existat mai multe variante pentru un nou sistem de impozitare a producției petroliere, care să fie instituit pe termen lung, să fie predictibil pentru investitori și corect pentru statul român. În 2014 s-a luat în calcul chiar înlocuirea sistemului de redevențe cu o nouă formă de taxare. Această variantă a fost discutată mai mult timp, însă s-a renunțat la ea fără explicații.

O ultimă variantă chiar a reușit să fie pusă în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Economiei, în octombrie 2017, cu câteva zile înainte la Legea offshore să fie aprobată de Guvern.Vezi aici. Era un proiect de lege pentru reglementarea sistemului de redevente al concesiunilor resurselor minerale, petroliere si hidrominerale, la care au lucrat mult timp Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Ministerul Finanțelor. Proiectul prevedea ca în cazul producției offshore (maritime), redevența să fie formată dintr-o cotă fixă și una variabilă, în funcție de volumul de volumul de țiței și gaze extras.

Proiectul de lege privind redevențele putea fi un punct de plecare pentru o dezbatere serioasă pe ceea ce înseamnă impozitarea producției petroliere. Însă, proiectul s-a blocat într-un mod inexplicabil la Secretariatul General al Guvernului. Executivul condus atunci de Mihai Tudose a preferat să promoveze Legea offshore, care este un amestec de prevederi tehnice cu unele fiscale. Mai mulți specialiști consultați de HotNews.ro sunt de părere că ar fi trebuit elaborată legislație separată pentru regimul fiscal asupra tot ceea ce înseamnă producție petrolieră. Introducerea unor articole financiar-fiscale într-o lege care are un caracter preponderent tehnic a creat mai mult haos. Plus că apar suspiciuni legate de corectitudinea legii. Deja au apărut voci care acuză că statul român cedează pe nimic investitorilor străini, după negocieri obscure, resursele din Marea Neagră și că trăim din nou un nou moment 2004 când a avut loc controversata privatizare a Petrom.

Articolul 18 mai prevede și exceptarea de la plata unor taxe. Articolul arată că spre deosebire de producția petrolieră onshore, cea offshore ar urma să fie exceptată de la OG 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor obținute ca urmare a dereglementării prețurilor la gaze și de la OG 6/2013 privind instituirea unor măsuri speciale pentru impozitarea exploatării resurselor naturale, altele decât gazele naturale. Sunt prevederi considerate discriminatorii față de cei care operează onshore (terestru). Investitorii din Marea Neagră spun că investițiile în mare sunt mai costisitoare decât cele terestre și acesta ar fi motivul pentru care taxarea ar fi trebui să fie mai lejeră.

În privința acestui articol, Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Ministerul Finanțelor au puncte de vedere negative.

Articolul 19 referitor la creditul fiscal.Articolul prevede că „în situația în care titularii acordurilor petroliere referitoare la perimetrele offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligați să plătească orice sume percepute de autoritățile publice în plus față de sumele care ar fi fost datoare în conformitate cu prezenta lege, aceștia vor fi îndreptățiți la un credit fiscal integral calculat anual pentru sumele suplimentare achitate”. Creditul fiscal va fi acordat sub forma unui drept de restituire la nivelul cheluielilor sau costurilor pe care titularul le are prin plata sumelor suplimentare prevăzute în prezentul aliniat.

Prezenți la ultima dezbatere din comisii, reprezentanții Ministerului Finanțelor au spus că aceste articole de la capitolul fiscalitate ar putea duce la o încălcare a legislației ajutorului de stat.

Articolele 21 și 22 conțin prevederi care ar putea duce la declanșarea unor proceduri de infringement din partea Comisiei Europene, fapt subliniat în două adrese trimise de Ministerul Energiei către comisia de industrii din Camera Deputaților.Aceste articole se referă la obligațiile ca operatorii să achiziționeze bunuri și servicii de la companii deținute în proporție de peste 25% de români și să aibă angajați cel puțin o pătrime români din numărul total de salariați. ceste articole ar avantaja Grup Servicii Petroliere, care este singura companie românească deținătoare de utilaje de foraj în mare, lucru recunoscut și de Gheorghe Constantin, preşedintele Autorităţii Competente de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagra (ACROPO). Aceste articole nu sunt nici pe placul operatorilor. Aceștia spun că aceste articole încalcă Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiile pieței libere de energie și legislația achizițiilor. Vezi aici mai multe amănunte.

Articolul 23 referitor la contravenții și sancțiuni. Amenzile pentru nerespectarea unor prevederi tehnice referitoare la lucrări sunt ridicol de mici. „Daca o companie petroliera construieste fara autorizatii, plateste amenzi intre 1000 si 100.000 de lei. Daca nu respecta autorizatiile, plateste tot atat”, a remarcat Otilia Nuțu, politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum. Vezi aici.

Circulă zvonuri potrivit cărora ar urma să mai fie introdus un articol care să oblige investitorii să vândă o parte din producție în România. Și șeful PSD Liviu Dragnea a făcut zilele trecute o declarație politicianistă prin care se exprimă, susținând că nu este de acord ca toate gazele din Marea Neagră să fie vândute doar pe contracte bilaterale. Și în urmă cu o zi a declarat că „frământarea mult mai mare” decât Codul penal este pentru el adoptarea legii offshore-ului, susținând că interesul este ca nu toată cantitatea de gaze etrase din Marea Neagră să plece din România.

Discuția pe vânzarea sau nu a unei cantități pe piața din România este inutilă. La mijlocul lunii iunie, Parlamentul a adoptat modificări la Legea energiei 123/2012, iar unul dintre amendamente prevede că de la 1 ianuarie 2019, minim 50% din cantitățile de gaze contractate într-un an vor fi tranzacționate pe bursa din România. Vezi aici.

Rezervele din Marea Neagră sunt importante (peste 200 de miliarde de metri cubi) și ar putea face din România un jucător serios, în regiune, pe piața gazelor. Tocmai de aceea, cadrul de reglementare ar fi trebuit să fie întocmit temeinic și mult mai transparent. În realitate, lucrurile s-au petrecut invers. Legea în domeniu a fost folosită politic, timp de un an și jumătate, în negocieri subterane, iar acum, pe ultima sută de metri, este invocată urgența adoptării ei, chiar dacă este un text îndoielnic. La unele discuții a participat și Liviu Dragnea. Este binecunoscută dorința sa de a obține susținere din partea persoanelor influente din SUA. Odată adoptată, legea va produce efecte pe zeci de ani de acum înainte.

De remarcat că singurul partid parlamentar care privește cu suspiciune proiectul de lege este USR. Deputații USR consideră că având în vedere durata mare a acordurilor petroliere, aceste articole sunt împotriva statului român. Mai acuză și faptul că în ciuda importanței sale, Legea offshore nu s-a aflat mai mult timp în dezbaterea comisiei pentru industrii și că ar fi trebuit să intre pe ordinea de zi încă din luna mai. Proiectul este dezbătut doar de 3-4 săptămâni, fiind impins până pe ultima sută de metri în ședința extraordinară a Parlamentului, urmând să fie luate decizii rapide pe „o serie de subiecte critice”. Vezi aici.