Marocul va investi aproape un miliard de dolari în modernizarea căilor ferate

​Marocul a investit peste 5 miliarde dolari în infrastructura feroviară în ultimul deceniu și a aprobat alocarea a 850 milioane dolari în următorii trei ani. Marocul a devenit în 2018 prima țară africană ce a lansat trenuri de mare viteză, oficialii spunând că au reușit să construiască liniile la un cost/km extrem de redus.

Între 2010 și 2020 statul nord-african a investit 5,5 miliarde dolari în modernizarea infrastructurii feroviare, iar în 2002 și 2024 a alocat alte 850 milioane dolari, o medie de aproape 300 milioane pe an.

ONCF, operatorul feroviar național, a transportat cu 45% mai puțini pasageri anul trecut, dar anul acesta estimează o creștere de 50% față de anul trecut, adică de 30 de milioane de pasageri. Marocul a avut perioade extinse de lockdowm în care numărul de pasageri a scăzut cu 98% față de anii dinaintea pandemiei

Marocul și TGV-urile

În 2018 Marocul a devenit prima țară din Africa ce are trenuri de mare viteză. Pe cei 363 km dintre Tanger și Casablanca trenurile TGV fac 2 ore și 10 minute, față de 4 ore și 45 de minute, cât făceau trenurile convenționale. În iulie 2018 un tren de test a atins viteza record de 357 km/h, iar primele trenuri cu pasageri au circulat pe 26 noiembrie 2018.

Marocanii spun că au construit cel mai ieftin TGV, cu un cost de sub 10 milioane euro/km. Costul de 2 miliarde de euro a fost împărțit între Franța (51%) și Maroc, Arabia Saudită, Kuweit și emiratul Abu Dhabi (49%). Au fost cumpărate 12 rame de la Alstom și trenul este denumit Al Boraq, după un cal înaripat din mitologia islamică.

Capitala Rabat este la 89 km de Casablanca, iar Kenitra este la 40 km de capitală. Între Kenitra și Rabat este cea mai lentă porțiune (40 km în 27 de minute), dar de la Kenitra la Tanger sunt 234 km și trenurile fac doar 50 de minute.

Tronsonul de mare viteză este de 180 km și pe acea porțiune viteza maximă este de 320 km/h, în timp ce pe restul maximul este de 160 km/h și linia este convențională, dar fără restricții de viteză.

TGV-ul nord-african vrea să fie o dovadă că Marocul avansează cu mare viteză și devine o putere economică, dar TGV-ul nu reușește să mascheze faptul că țara este una ”cu două viteze”, una a contrastelor. Pe coastă nivelul de trai este mai ridicat și industrializarea prinde contur, dar în sudul deșertic viața este mult mai grea și numărul celor care știu carte este mult mai mic.