Mars pentru normalitate?

A inceput de cateva zile GayFest 2008 si noi, luati de valul alegerilor locale, nici macar n-am aflat. Lasa ca o sa aflam, poate cu varf si-ndesat, foarte curand, caci sambata si luni diverse organizatii religioase si/sau de extrema dreapta vor pune si ele de contrademonstratii „pentru familie si normalitate“. Cu ajutorul catorva grupuri de cetateni indignati, gata oricand sa-i aplaude pe mineri si pe toti ceilalti locuitori pasnici si normali ai tarii, s-ar putea sa iasa scantei. Si nu doar pe spinarea veselilor baieti de pe la noi sau a admiratoarelor poetei Sapho ci, din nou, a noastra ca natiune, a imaginii noastre de nu tocmai evoluati si toleranti cetateni ai Europei. Dar, fireste, ce conteaza detaliile astea pe langa sfanta indignare a unor suflete curate impotriva celor ce vor sa transforme plaiurile Mioritei in Sodoma si Gomora?

Caci poporul roman, se stie, n-a cunoscut niciodata practicile scarboase si degradante la care se dedau acesti degenerati, exceptie miraculoasa daca ne gandim ca, dupa datele stiintifice valabile in toate celelalte regiuni ale lumii, patru la suta dintre barbati si doi la suta dintre femei sunt pretutindeni homosexuali din nastere. Cum sa ne mai indoim ca suntem un neam ales si binecuvantat? Ciobanii din varful muntilor, in curatenia cugetului lor, preferau sa-si gaseasca leac aleanului in preajma mioarelor indragite decat sa se uite necuviincios unul la altul. Sub turcii vestiti prin desfranare ne-am platit adeseori birurile cu baieti abia iesiti din copilarie, dar le plangeam soarta cu lacrimi de sange. La curtile domnesti vestite, ca a lui Radu cel Frumos, giuvanii nu erau prea numerosi, in schimb destul de insistenti, se pare. Cireasa de pe tort e, fireste, trista patanie a popii din „Povestea povestilor“, victima colaterala a ciudatilor stiuleti crescuti in porumbul binecuvantat de insusi bunul Dumnezeu. Caci, vorba ceea, daca n-ar fi, nu s-ar povesti… Cat despre rapoartele din armata de ieri si de azi, ce vorbesc despre violarea racanilor de catre ofiteri, ca si despre cele ce se petrec in puscarii, chiar si-n mijlocul neamului nostru neintinat, sociologii ar avea destule de spus.

Nu e deloc in intentia mea sa-mi denigrez poporul. Dimpotriva, toate acestea arata ca suntem un popor normal, ca toate celelalte. Caci un popor fara homosexuali nu poate fi decat rezultatul monstruos al unei politici de exterminare. In epoca nazista, pe langa evrei, artisti modernisti si tigani, homosexualii erau si ei considerati fiinte degenerate si au luat in consecinta drumul cuptoarelor. Am vazut eu insumi, la Sachsenhausen, la nord de Berlin, sute de fotografii de homosexuali (cu stea roz in piept) ucisi in acel lagar. In realitate, homosexualitatea nu este o chestiune de moralitate, ci un fapt deopotriva biologic, social si cultural, manifestat in toate timpurile si la toate popoarele. Nu e o monstruozitate sau o anomalie, ci de multe ori, mai ales in societatile intolerante, un stigmat infamant si o sursa de mare suferinta morala pentru cel care-l poarta. Exista numeroase relatari despre oameni, unii celebri, care-au luptat intreaga viata cu sentimentele de culpa si remuscare capatate de pe urma „anormalitatii“ lor.

Biblia, din care cei mai multi dintre cei care ii urasc pe gay citeaza repetatele cuvinte ale lui Iehova catre poporul evreu: „Sa nu se afle homosexuali printre voi“, e o carte prea minunata, prea tulburatoare ca gandire si expresie ca sa fie vulgar redusa la cateva clisee. Povestea din Sodoma se refera mai ales la desfrau, indiferent daca homo- sau heterosexual. Caci printre gay exista si desfranati, si asceti, ca si printre „normali“: Da Vinci sau Wittgenstein, desi invertiti, au dus o viata ireprosabila si au fost spirite de o noblete de neatins. E pacat ca o carte atat de universala ca Biblia sa genereze, cum a generat cand a fost ingust interpretata, antisemitism, misoginie si homofobie.

In tarile mai decente ale lumii, gay-ii, travestitii si lesbienele sunt priviti ca niste exuberante pete de culoare intr-o lume uniformizata. Paradele gen Gay Fest, in unele locuri adevarate carnavaluri, sunt atractii turistice si ocazii de divertisment. Din pacate, multi dintre noi, cei din Estul impotmolit in prejudecati, nu avem fata de acesti oameni, oameni pur si simplu, nici mai buni si nici mai rai decat noi, decat cele mai primare reflexe de represiune.

N-am nicio indoiala ca destui forumisti vor comenta, in urma acestui articol, lungimea parului meu in poza alaturata. Imi pare rau sa-i dezamagesc: am fost de cand ma stiu cel mai banal iubitor de femei. Dar nu trebuie sa fii evreu ca sa condamni Auschwitz-ul si nici negru ca sa condamni Apartheidul. Ajunge doar sa ai simpatie si compasiune pentru semenii tai, chiar daca nu-ti seamana.

Integral in EvZ.