Mărturii din dosarul Mineriadei din iunie 1990. Rechizitoriul descrie cum s-a petrecut vânătoarea minerilor pe străzile Capitalei
Cele peste 1.400 de pagini ale rechizitoriului Parchetului General în dosarul Mineriadei din iunie 1990 conțin mărturii puternice. Bătute cu răngile, furtunurile care aveau la capete piulițe sau robineți, victimele minerilor au rememorat clipele de groază trăite în timpul acelor zile, susțin procurorii. Fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, alături de Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu și Miron Cozma au fost trimiși în judecată din nou, pentru infracțiuni contra umanității, după ce Parchetul General a fost nevoit să reia de la zero toată ancheta.
- Fără aportul autorităților de la cel mai înalt nivel, faptele minerilor îndreptate împotriva unor persoane din Capitală ar fi rămas la stadiul unor acţiuni violente punctuale, acuză procurorii.
- Printre cei peste 10.000 de mineri aduși la București au fost infiltrați polițiști, oameni ai securității și ai armatei, care au participat activ la violențe, arată datele din dosar.
- Patru persoane au fost ucise, două femei au fost violate, peste 1.300 de persoane rănite, iar alte 1.200 lipsite de libertate în timpul Mineriadei.
- „Vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu”, le-a transmis fostul președinte Ion Iliescu minerilor înainte de a pleca din Capitală.
- Dosarul Mineriada va fi soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție.
„Conlucrare în menținerea sub control a situației”
La aproape 35 de ani de la evenimentele considerate o pagină neagră din istoria României, Secția Militară a Parchetului General a finalizat ancheta în dosarul Mineriada. Este a doua încercare a procurorilor de tragere la răspundere a celor care au orchestrat Mineriada din 13-15 iunie. În 2017, dosarul a fost trimis pentru prima dată în judecată, însă, trei ani mai târziu, Înalta Curte a decis restituirea anchetei la parchet pentru completarea urmăririi penale.
Noul rechizitoriu întocmit de procuroarea Daniela Dediu se întinde pe aproape 1.500 de pagini. Actul de acuzare a celor 8 inculpați arată cum a funcționat în acele zile „mecanismul manipulant” pus la cale de fostul președinte Ion Iliescu, la a cărui solicitare expresă au fost aduși minerii la București.
„Odată ajunşi în Bucureşti, minerii sunt îndrumaţi iarăşi în mod expres de inculpatul Iliescu Ion către centrul Capitalei, în care la acel moment situaţia era una liniştită, iar acţiunile ulterioare acestui moment demonstrează că aceştia au fost trimişi cu misiuni clar violente şi de intimidante. Fără aportul autorităţilor de la cel mai înalt nivel, faptele minerilor îndreptate împotriva unor persoane din Capitală ar fi rămas la stadiul unor acţiuni violente punctuale, care ar fi intrat sub incidenţa unor simple infracţiuni contra persoanei”, se arată în rechizitoriul procurorilor.
Prin aportul autorităților centrale, minerilor li s-au transferat atribuţii specifice precum legitimarea, percheziţionarea sau reţinerea.
Activitatea violentă a minerilor nu doar că nu a fost stopată, ci chiar modalitatea de raportare a forțelor de ordine din capitală la aceasta a fost una de acceptare.
„Am fost şi noi pe stradă şi am văzut, totuşi au fost civilizaţi. Nu este adevărat ce se spune că peste tot au molestat. Să ştiţi că şi pe mine m-au oprit şi te întrebau cine eşti şi vorbeau cu tine civilizat şi dacă le spuneai, nici nu le-am spus cine sunt, le-am arătat documentul că mă duc în cutare loc, nu mi-au zis absolut nimic. Îţi desfăceau bagajul şi te verificau şi gata. Ce e rău în treaba asta?”, declara ministrul Ioan Cheșa la ședința de guvern din 16 iunie.
Între mineri și forțele de ordine din acea perioadă exista „o conlucrare în menținerea sub control a situației”.
Martorii audiați de procurori au povestit că oamenii Securității infiltrați printre mineri erau ușor de recunoscut: erau îngrijiți, nu aveau mâinile nemuncite, purtau uniforme de miner noi, iar în picioare pantofi sau bocanci specifici polițiștilor. Or minerii autentici purtau încălțări specifice.
Ținta minerilor a fost, inițial, Piața Universității. Pe lângă manifestanții de acolo, minerii înfierați de autoritățile centrale au atacat casele liderilor opoziției- Corneliu Coposu, Ioan Rațiu- dar și redacții de ziare.
Sute de persoane au fost pur și simplu vânate pe străzile Capitalei pentru că nu corespundeau idealurilor minerilor. Cei vizați erau „studenți, intelectuali (care se remarcau prin portul de ochelari sau a unor obiecte vestimentare de sorginte occidentală, cum ar fi îmbrăcăminte de bluejeans)”.
„Am fost lovit peste degetele de la mâini şi mi-au provocat o rană care a început să sângereze”
Mărturiile victimelor atacate pe străzi:
„Nu am mai opus rezistenţă, mi-am pus aparatul la gât şi am încercat să scot aparatul din etui. Nu au aşteptat să fac această operaţie şi cei doi au început să mă lovească. Am fost lovit peste degetele de la mâini şi mi-au provocat o rană care a început să sângereze. Le-am dat aparatul şi buletinul de identitate. Când am scos buletinul de identitate, acesta s-a pătat de sângele care îmi curgea din degete, încât nu se mai putea citi numele şi prenumele. Minerii au continuat să mă lovească până au obosit. Cei doi m-au lovit cu cordoanele electrice care fac legătura dintre caschetă şi acumulatori de la spate. Acele cabluri au mufă de bachelită, fiind foarte rigide, iar aceste mi-au provocat răni, dar nu mi-au fost rupte oasele. Am fost lovit peste tot, mi-am putut proteja doar capul. Aceste lovituri primite mi-au provocat mai multe răni, care au început să sângereze, iar cămasa mea din albă devenise roşie”. (victimă Constantin C.)
„Pe trotuarul din dreptul Teatrului Naţional am remarcat că o femeie, în jur de 30 de ani, care părea gravidă, era agresată de câţiva mineri. Când am văzut acest episod m-am revoltat şi am intervenit în apărarea femeii, am ţipat la agresori şi le-am zis să înceteze. În acel moment, 4-5 mineri au venit direct spre mine. Eu, instinctual, mi-am dat seama că urmează să mă lovească şi am scos portofelul cu legitimaţia de la muncă ca să le arăt că merg la serviciu şi că nu am legătură cu evenimentele din ziua de 13 iunie 1990. Unul din mineri mi-a luat portofelul, altul mi-a smuls lanţul de la gât, iar ceilalţi au început să mă lovească cu furtunuri cu piuliţe la capăt. Eu am reuşit să fug, însă în zona librăriei Eminescu am fost fost oprit de un cordon de mineri care au început să mă lovească. (victimă Doru A.)
„M-am deplasat prin faţa clădirii Universităţii am fost atacată de 4 mineri, unul având o rangă foarte mare. Am trecut pe lângă mineri, dar am fost lovită din spate cu ranga. Am căzut şi au început să mă lovească cu picioarele şi nişte robineţi. Aceştia spuneau, în timp ce loveau, că suntem „studenţi nenorociţi”. S-a apropiat un domn care avea o salopetă de miner extraordinar de curată şi care le-a spus minerilor să se oprească deoarece mă va legitima el”. (victimă Eugenia A.).
„În anul 1990 eram elev la liceu şi îmi aduc aminte că într-o după amiază am plecat de la liceu (…) Când am ajuns în zona rondului de la Universitate s-a năpustit asupra noastră (toţi cei care coborâserăm din autobuz) un grup de 10-20 de mineri care aveau bâte şi furtunuri de presiune. Au început să ne bată, să ne lovească cu obiectele pe care le aveau asupra lor. Am căzut, mi-am pierdut cunoştinţa şi am fost dus într-o clădire în spatele Muzeului de Istorie, unde a venit o ambulanţa şi mi s-au acordat îngrijiri medicale, după care am fost transportat la spital”. (victimă George Robert C.)
Victimele agresiunilor din timpul Mineriadei au creionat în mărturiile lor colaborarea evidentă dintre polițiști și mineri.
„Am fost târât de mineri pe trotuar, la o distanță de aproximativ 20 metri, unde m-au prezentat unui domn, îmbrăcat în costum maro, civil, de aproximativ 50 ani, afirmând despre mine că sunt un golan. Acea persoană mi-a aplicat o lovitură cu pumnul în stomac. Doresc să precizez că în timp ce eram bătut, minerii mă întrebau insistent de unde am îmbrăcămintea (pantaloni și cămașa jeans, ochelarii de soare și parfumul, eu fiind dat cu parfum. Doresc să precizez că la momentul interpelării mele de către mineri și până când am fost dus la acel domn, în apropiere se aflau și polițiști, care însă nu au intervenit, neavând nicio reacție. Cred că bărbatul în costum maro avea rol de coordonator, pentru mineri și polițiști, întrucât fiind întrebat de către mineri ce să facă cu mine, acesta le-a spus să mă ducă pe str. Doamnei, lângă Cinema Luceafărul, la intrarea în scara unui bloc, unde am și fost dus de mineri cu forța, primind în continuare lovituri. Aici se aflau și alte persoane civile, bătute și ținute culcate pe beton”, a declarat la audieri o altă victimă, subliniind că a fost marcată de cruzimea minerilor care s-au năpustit asupra unei femei și nu doar că au lovit-o cu bestialitate, dar i-au și smuls hainele de pe ea.
Autoritățile centrale nu doar că nu au făcut nimic pentru a stopa violențele minerilor, ci s-au asigurat că minerii nu duc lipsă de mâncare sau apă.
La plecarea din Capitală, Ion Iliescu le-a ținut un discurs de mulțumire minerilor: “Vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. Urale. Aici sunt reprezentanții Guvernului, ai Ministerului Transporturilor, în mod organizat, eșalonat, să asigurăm această deplasare ordonată a tuturor spre locurile dumneavoastră. Vă rog să transmiteți salutările noastre călduroase colegilor dumneavoastră de muncă, pentru că știu că toți au fost cu inima alături de noi, să urez dumneavoastră, familiilor dumneavoastră multă sănătate. Să ne vedem cu bine!”.
Inculpații din dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990:
- Ion Iliescu – președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României,
- Petre Roman – prim-ministru al Guvernului provizoriu al României,
- Gelu-Voican Voiculescu – viceprim-ministru al Guvernului provizoriu,
- Virgil Măgureanu – director al Serviciului Român de Informații,
- Adrian Sârbu – consilier al prim-ministrului.
- Miron Cozma – lider de sindicat,
- gl. (r) Vasile Dobrinoiu – comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofițeri,
- col. (r) Petre Peter – comandant al Unității Militare 0575 Măgurele.
