#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

Aproximativ un sfert dintre bărbați sunt afectați, de-a lungul vieții, de hernia inghinală, arată statisticile. De altfel, defectele de perete abdominal, care includ herniile (inghinală, femurală, ombilicală) și eventrațiile reprezintă problemele pe care le tratează cel mai frecvent dr. Cătălin-Gabriel Popa, medic specialist chirurgie generală în cadrul Spitalului MedLife Brașov. Pentru ca succesul acestor intervenții să fie maxim, este nevoie însă de un pact între medic și pacient, pentru că și pacientul, prin complianța la recomandările chirurgului, are un rol esențial în procesul de vindecare.

Bărbații care ridică greutăți mari fără pregătire fizică au risc crescut de a dezvolta o hernie inghinală, cea mai frecventă formă de hernie abdominală. 25% dintre bărbați suferă, la un moment dat în viață, o hernie inghinală, potrivit statisticilor internaționale.

„Hernia inghinală afectează cel mai des bărbații între 20 și 50 de ani care fac efort fizic într-un context nesusținut. Ridică, de exemplu, o greutate mare, fără a fi pregătiți pentru lucrul acesta. Un bărbat care ridică dintr-o dată 60 de kilograme, fără a avea nicio pregătire, poate suferi o hernie“, explică dr. Cătălin Popa. Și în cazul celor care merg la sală și ridică, dintr-o dată, greutăți mari, fără pregătire fizică prealabilă există acest risc. Antrenamentele trebuie să fie făcute progresiv, recomandă chirurgul.

În populația generală, prevalența este de 5%, însă la sexul masculin, hernia inghinală este de zece ori mai frecventă decât la femei. În cazul femeilor, mai întâlnită este hernia femurală. „Hernia femurală este situată mai jos decât cea inghinală. Ligamentul inghinal este cel care separă cele două zone. Hernia femurală este cumva situată spre rădăcina coapsei, iar cea inghinală – deasupra ligamentului inghinal“, detaliază dr. Popa.

Hernia ombilicală este la fel de frecventă la ambele sexe, iar diastaza abdominală provocată de mărirea în volum a abdomenului în cazul femeilor însărcinate poate crește ușor riscul în cazul lor.

Presiunea din abdomen, principalul factor de risc

Hernia abdominală este definită ca o exteriorizare a unui organ din abdomen printr-un orificiu anatomic preformat. Riscul de a suferi o hernie abdominală este legat de două tipuri de factori de risc: cei care cresc presiunea în abdomen și cei care fragilizează țesuturile abdominale.

În prima categorie, medicul amintește: efortul fizic intens, constipația, problemele legate de prostată în cazul bărbaților și tulburările urinare cronice, obezitatea, sarcina, infecțiile respiratorii cu tuse, strănut.

În categoria factorilor de risc care alterează calitatea țesuturilor din abdomen intră vârsta înaintată, fumatul, intervențiile chirurgicale anterioare la nivel abdominal, precum și unele boli asociate.

„Practic, pe orificiile anatomice preformate, cum e canalul ombilical, canalul inghinal, partea femurală, acolo pot apărea hernii în context de efort fizic intens sau de creșterea presiunii abdominale pe termen scurt. De exemplu, constipația crește presiunea în burtă, pacientul se străduiește să aibă scaun și astfel își crește presiunea în burtă. În cazul constipației, efortul la toaletă pune presiune pe toate punctele herniare și se modifică presiunile la nivel ombilical, inghinal, femural. Tusea, strănutul, de asemenea, pot duce la mărirea în volum a unei hernii de mici dimensiuni. Toți pacienții cu hernie, indiferent de dimensiune, ar trebui să țină apăsată zona respectivă la momentul în care tușesc sau strănută“, spune medicul chirurg.

Se vede hernia la ecografie?

Diagnosticul de hernie abdominală este, de obicei, clinic, adică medicul chirurg o observă la examenul clinic al pacientului în clinostatism (culcat) și mai ales în ortostatism (în picioare). În cazul în care pacientul are obezitate abdominală sau hernia nu este vizibilă, atunci se recomandă efectuarea unei imagistici de finețe, cum este tomografia computerizată.

Hernia este vizibilă și la ecografie, dacă pacientul ar fi așezat în poziții specifice sau dacă ar fi pus să tușească în timpul procedurii. Însă în cele mai multe cazuri, pacienții fiind așezați pe spate, herniile se reduc (dispar) în cele mai multe cazuri în această poziție.

Operații laparoscopice pentru herniile inghinale

În general, evoluția herniilor abdominale este lentă. Totuși, există un risc de complicații severe, de aceea e recomandată intervenția chirurgicală pentru întărirea peretelui abdominal. O astfel de complicație este ocluzia intestinală dacă o ansă de intestin este strangulată.

„În cazul herniilor inghinale, efectuăm intervenții laparoscopice, inclusiv la herniile care sunt destul de voluminoase, dar nu la cele care sunt cu «pierdere de drept de domiciliu». Mai exact, dacă avem o hernie foarte mare – care cuprinde multe anse de intestine, eventual colon, iar o reducere a herniei respective presupune modificări importante de presiune intraabdominală, acolo intervenția este obligatoriu clasică“, precizează dr. Cătălin-Gabriel Popa.

Medicul detaliază procedeele folosite cel mai des pentru tratarea herniilor inghinale: „Cel mai des folosim procedeul TEP – Totally ExtraPeritoneal, adică fără să intrăm în cavitatea abdominală, lucrăm practic în peretele abdominal. Există și varianta alternativă TAPP – TransAbdominal PrePeritoneal, adică intrăm în abdomen și reparăm defectul respectiv. Obligatoriu, în oricare dintre variante, se folosește o meșă, o plasă care, după reducerea sacului de hernie și a lipomului preherniar, să susțină locul pe unde se produce hernia și să nu mai apară pe viitor astfel de probleme. În condițiile în care nu se poate efectua intervenția laparoscopic sau pacientul nu are indicație de intervenție laparoscopică, procedăm la intervenția clasică, prin procedeul Liechtenstein“.

În cazul herniei ombilicale, intervențiile sunt de obicei clasice, doar cazurile cu defecte de mici dimensiuni fiind selectate pentru laparoscopie. „Important este ca, mai ales în cazul pacienților care au avut în trecut alte intervenții chirurgicale și au suferit o eventrație (n.r. – ieșire a unei porțiuni a conținutului abdominal printr-un punct slab al peretelui abdominal), nu doar să reparăm defectul și să întărim peretele abdominal, ci și să curățăm eventualele aderențe, lucru care nu se poate face întotdeauna laparoscopic. Adezioliza (n.r. – îndepărtarea aderențelor) ne ajută să prevenim complicațiile postoperatorii. Trebuie să ne asigurăm că nu se întâmplă ca peste câteva zile sau săptămâni, pacientul să facă o complicație, o ocluzie intestinală – aderențele pot tracționa o ansă de intestin și nu mai lasă să treacă conținutul intestinal mai departe“, detaliază chirurgul.

Importanța tehnologiei moderne în repararea herniilor

Faptul că herniile inghinale, cele mai frecvente tipuri de hernii abdominale, se pot opera laparoscopic este un mare avantaj pentru pacient, care are mai puține riscuri postoperatorii. Inciziile sunt de mici dimensiuni, iar recuperarea este foarte rapidă. În plus, chirurgul poate, cu ajutorul laparoscopiei, să vizualizeze clar reducerea sacului de hernie, lipomul de hernie, să evidențieze vasele, nervii și toate structurile anatomice, astfel încât să monteze plasa în condiții de siguranță și să știe clar că acea plasă va rezista în locul în care este montată.

„O altă noutate care vine în ajutorul pacienților cu hernie inghinală o reprezintă tipul plaselor pe care le montăm prin procedura TEP: avem proteze speciale, care nu necesită obligatoriu prindere cu materiale de prindere, decât dacă orificiile de hernie sunt foarte largi. Materialele de prindere presupun un oarecare risc de interceptare a unui filet nervos sau a unei structuri vasculare, cu risc de complicații ulterioare“, spune medicul.

Echipa medic-pacient asigură succesul operației

Chirurgul Cătălin Popa consideră că succesul terapeutic nu ține doar de ce se întâmplă în sala de operație, ci este foarte important și ca recomandările medicului să fie respectate de pacient, acasă. Un medic bun este cel care reușește să facă un pact chirurgical cu pacientul, astfel încât acesta din urmă să fie compliant la recomandările sale și să asigure astfel cele mai mari șanse de reușită a intervenției chirurgicale.

„Dacă eu, din postura de chirurg, nu am certitudinea că pacientul urmează recomandările mele acasă și că vine la controale atunci când îi spun, atunci nu pot ști care este riscul de complicații locale sau de recidivă. Mă întreabă mulți pacienți dacă montarea plasei pentru hernie înseamnă că pot face orice, pentru că au un perete abdominal extrem de puternic. Ei bine, nu e chiar așa. Plasa ajută la întărirea peretelui abdominal, dar trebuie avut grijă ca plasa să fie lăsată să se încorporeze cu țesutul, forța fizică să fie reluată progresiv. Dacă nu se respectă recomandările, e posibil ca plasa să se deplaseze, să se strângă, să se facă ghem și atunci lucrurile nu sunt în regulă. Deci e foarte important ca pacientul să respecte cu strictețe recomandările medicului“, încheie chirurgul.

***

Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiuneaFacem România bine.

Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și își propune să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată.

Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.

Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical și o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.

Află mai multe detalii despre toate serviciile pe https://www.medlife.ro/

Articol susținut de MedLife