Mediul online rămâne o provocare pentru legislația fiscală. Cazul veniturilor din jocurile de noroc

România este un mediu efervescent, în care indivizi de toate vârstele și mediile sociale manifestă o înclinație către tehnologie și nou. Fie că vorbim de sectorul IT, care își însușește de la an la an o bucată tot mai mare din produsul intern brut sau de tehnologia blockchain care a reînviat spiritul mineritului în „căutătorii” de criptomonede și chiar de țigaretele electronice, românii se înscriu printre early-adopters. Nu fac excepție nici profesii/activități prăfuite, care odată mutate în mediul online seduc tot mai mulți indivizi interesați. Cum atrăgeam atenția anterior, jocurile de noroc nu fac excepție.

Îmbucurător este că legiuitorul manifestă o oarecare disponibilitate de a înțelege acești noi poli de interes și urmărește să țină pasul, punând la dispoziție cadrul necesar autorizării, desfășurării și impozitării acestor tipuri de activități. Desigur, ritmul alert în care industria online se dezvoltă creează dificultăți în aplicarea unor mecanisme unitare de impozitare, fiind evidentă necesitatea de adaptare a acestora în funcție de specificul activităților generatoare de venituri. Poate și mai importantă de atât este identificarea modelelor care nu funcționează și îmbunătățirea acestora. Din nou, consider că cel mai elocvent exemplu este cel al veniturilor din jocuri de noroc online.

Noutăți în privința mecanismului de impozitare a veniturilor din jocuri de noroc

Deși regimul de impozitare a veniturilor din jocuri de noroc este clar, obligațiile declarative alocate atât organizatorilor, cât și jucătorilor au fost până de curând disproporționate. Ambelor tabere le revenea responsabilitatea pregătirii unor declarații anuale detaliate, în care să individualizeze fiecare retragere din contul de joc în contul bancar personal. Ulterior, autoritățile fiscale angrenau resurse pentru procesarea declarațiilor depuse de jucători, pentru emiterea deciziilor de impunere aferente și, cel puțin la nivel teoretic, pentru controlul încrucișat între declarațiile tuturor jucătorilor și cele informative depuse de organizatori.

Neajunsurile acestui mecanism? Multiple. Diferențele de curs valutar și comisioanele bancare variabile determinau neconcordanțe între sumele declarate de operatori și jucători. Veniturile anuale retrase de cei mai mulți dintre participanți nu depășesc echivalentul a 100 euro, context în care efortul verificării și asigurarea colectării unui impozit de 1% nu au justificare economică.

Astfel, în condițiile în care toate cele trei părți implicate – statul, operatorii de jocuri de noroc online și participanții – aveau de pierdut timp și resurse pentru a asigura plata unor obligații fiscale considerate la unison echitabile, s-a pus problema ajustării mecanismului de impozitare.

Soluția? În acord cu susținerile anterioare și cu alte opinii exprimate de părțile interesate din industrie, răspunsul firesc a fost introducerea unor norme privind reținerea la sursă a impozitului pe venit, implementate prin Ordonanța de Urgență nr. 18/2018 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și adoptarea unor acte normative („OUG 18”). Practic, s-a urmărit uniformizarea mecanismului de impozitare pentru toate veniturile din jocuri de noroc obținute de rezidenții români, după modelul celor obținute în mediul offline, impozitate prin reținere la sursă (i.e. inclusiv a celor obținute în cadrul festivalurilor de poker).

Pentru jucătorii online, principalul aspect pozitiv al acestei măsuri este că, începând cu anul viitor, nu vor mai avea obligații declarative pentru veniturile obținute din jocuri de noroc. Intrată în vigoare la 23 martie 2018, OUG 18 scindează anul în curs în două perioade. Astfel, veniturile înregistrate de la începutul anului până la această dată determină o obligație declarativă pentru 2018, a fi îndeplinită de jucători până la 15 martie 2019 inclusiv, prin completarea și depunerea declarației unice (i.e. Formularul 212), vedeta așa-zisei revoluții fiscale.

Începând cu 23 martie 2018, în cazul veniturilor realizate de către persoanele fizice ca urmare a participării la jocuri de noroc la distanță, impozitul datorat se determină și se reține la sursă la fiecare transfer din contul de pe platforma de joc în contul bancar sau similar. Obligația calculării, reținerii, declarării și plății impozitului revine organizatorilor/plătitorilor de venituri și trebuie îndeplinită până la 25 ale lunii următoare celei în care se realizează retragerile.

Desigur, impozitul pe venituri în România ar rămâne o obligație a participanților, însă sumele efectiv retrase de aceștia după intrarea în vigoare a OUG 18 constituie sume nete, taxele aferente fiind deja reținute și ulterior virate la bugetul de stat de către operatori. Consider că această nuanță va fi ușor însușită la nivelul beneficiarului de venit, câtă vreme relația cu autoritățile fiscale este mutată complet în grija organizatorilor.

Aceștia din urmă nu scapă însă de îndeplinirea obligațiilor informative/declarative expuse mai sus. În plus, trebuie să își configureze sisteme interne prin care să asigure conformarea automată la acest cadru fiscal simplificat, pentru fiecare retragere efectuată de participanți.

Nu în ultimul rând, statul nu va mai fi nevoit să angajeze resurse pentru a asigura colectarea impozitului pe veniturile din jocuri de noroc și, în plus, are la dispoziție banii mult mai devreme (obligațiile reținute la momentul plății se declară și virează la bugetul de stat până la data 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se realizează plata).

Posibile probleme generate de măsurile adoptate

Fără a știrbi din oportunitatea adoptării unei astfel de măsuri, momentul implementării acesteia este cel puțin neinspirat, putând genera o serie de probleme practice în anul de tranziție – 2018. Deși am atras atenția într-un articol anterior că inconvenientele privind necesitatea unor măsuri tranzitorii s-ar evita cu ușurință dacă legiuitorul ar urmări implementarea acestor măsuri de la începutul unei perioade fiscale, asemenea semnale, venite inclusiv din partea operatorilor online, au fost ignorate.

Prin urmare, aceștia se găsesc în mod curent în situația în care nu dispun de sistemele informatice necesare pentru reținerea impozitului corespondent retragerilor efectuate de jucători din conturile deschise pe platformele online de joc. Având în vedere că noile prevederi au intrat în vigoare odată cu publicarea OUG 18 în Monitorul Oficial (și anume 23 martie 2018), fără să existe o perioadă de timp care să permită adaptarea platformelor de joc la noile obligații fiscale, au existat și există în practică situații în care veniturile au fost și sunt virate în contul bancar al jucătorilor fără reținerea impozitului.

Cu intenția clară de a evita orice prejudicii aduse statului, soluția de avarie identificată de majoritatea operatorilor de jocuri de noroc online, este să suporte din propriile bugete impozitul pentru care nu dispun momentan de capacitățile tehnice de calcul și reținere automată. În acest context, singura metodă echitabilă atât pentru stat, cât și pentru jucători, este calculul impozitului datorat de aceștia prin metoda sutei mărite.

Astfel, până dezvoltarea software-ului necesar, pentru o retragere de 10.000 lei efectuată de un jucător, acesta ar urma să încaseze în contul bancar suma integrală, ajustată cu eventuale comisioane bancare. Ulterior implementării acestor sisteme în cadrul platformelor de joc, pentru aceeași retragere, operatorul va reține 100 lei reprezentând impozitul de 1%, sumă ce trebuie virată la bugetul de stat până la data de 25 ale lunii următoare celei în care jucătorul efectuează retragerea.

Pentru a respecta obligațiile fiscale curente și până la implementarea sistemelor ce vor permite operatorilor să calculeze și să rețină automat taxele aplicabile, aceștia suportă impozitul corespondent sumelor nete retrase, fapt ce determină încasări bugetare suplimentare (i.e. pentru aceeași retragere de 10.000 lei urmând să fie virați la bugetul de stat 101 lei, impozit calculat prin metoda sutei mărite). Mai mult, cheltuielile astfel înregistrate de operatori nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, putând genera astfel un impozit suplimentar și deci o povară fiscală în plus pentru aceștia.

Deși în practică sunt întâlnite situații în care plătitorul de venit ajunge, din varii motive, să suporte impozitul datorat de beneficiar (a se vedea cazul veniturilor din premii în natură, precum și cazul plăților pentru servicii prestate de nerezidenți în baza unor angajamente care conțin clauze de tipul „net-of-tax”), se pune problema aplicării și unei amenzi contravenționale prevăzute de Codul de Procedură Fiscală pentru nereținerea, potrivit legii, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă. Totuși, o astfel de măsură punitivă ar pune în dificultate autoritățile fiscale interesate de aplicarea acesteia, întrucât amenda se determină prin raportare la sumele sustrase de la plată. Or în situația ipotetică în care s-ar afla operatorii de jocuri de noroc online, nu ar exista obligații fiscale sustrase de la plată.

Concluzii

Nu există dubii cu privire la oportunitatea adoptări măsurii prin care obligația de calcul, declarare și plată corespondentă veniturilor din jocuri de noroc desfășurate pe platformele online este mutată în sarcina operatorilor. Așa cum aminteam anterior, momentul ales pentru intrarea acesteia în vigoare nu este tocmai oportun. Pentru a păstra registrul, acestora din urmă, statul le-a servit o mână de ași, însă cărțile de pe masă sunt potrivnice. Rămâne de văzut cine se adaptează mai repede.

Un articol semnat de Alexandru Mănucu,Tax Manager al Țuca Zbârcea & Asociații Tax