Memoria comunismului: Vizite de lucru, comunicate, proteste si transfigurari UPDATED
Suntem pe 13 iunie, ne amintim de mineriada declansata din ordinul conducerii tarii in iunie 1990. O actiune care a calcat in picioare statul de drept. Responsabilitatea pentru acea prabusire in barbarie apartine, neindoios, conducerii FSN reprezentata de presedintele Ion Iliescu si de premierul Petre Roman, precum si fortelor “de ordine” aflate in subordinea ministrului de interne, Mihai Chitac. De asemenea, nu incape indoiala, un rol nefast l-a jucat Serviciul Roman de Informatii condus de Virgil Magureanu. Ceea ce nu scuza participarea entuziasta a unor personaje cel putin controversate gen Miron Cozma. Post-comunismul romanesc a pornit, din perpsectiva democratiei liberale, cu stangul (sau, altfel spus, cu stanga). O stanga impenitenta, de sorginte leninista, care si-a facut drapel, in toti acesti ani, din anti-anticomunism. La 23 de ani de la acele evenimente tragice, impostura continua. Urmasii celor care au poruncit mineriada pretind a cinsti memoria victimelor comunismului.
Poate ca nu citesc eu cum trebuie presa, dar n-am aflat ca Ion Iliescu sa fi incetat a fi presedintele de onoare al PSD. Nu stiu ca ministrul culturii, politologul Daniel Barbu, sa fi renuntat la criticile dure aduse “anticomunismului agresiv”. Poate a aflat dl Andrei Muraru, altminteri intr-o faza de induiosatoare obsecviozitate cu toti cei care efectueaza “vizite de lucru” sub egida IICCMER, despre aceste transfigurari. Iata mai jos doua comunicate care vorbesc de la sine:
“COMUNICAT DE PRESĂ Ministrul Culturii va vizita pentru prima dată fosta închisoare de la Râmnicu Sărat, ansamblu care va deveni din 2016 Memorial al Victimelor Comunismului
Bucureşti, 10 iunie 2013 – Ministrul Culturii, domnul Daniel BARBU, se va afla marţi, 11 iunie, într-o vizită de lucru la fosta închisoare de la Râmnicu Sărat, alături de conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi de cea a Institutului Naţional al Patrimoniului (INP).
Cu această ocazie, domnul Andrei MURARU, preşedinte executiv al IICCMER, şi domnul Alexandru MURARU, director general al INP, îi vor prezenta ministrului planurile pentru restaurarea şi promovarea fostei închisori ca Memorial al Victimelor Comunismului.
Vă prezentăm mai jos programul complet al vizitei Ministrului Culturii, domnul Daniel Barbu, la Râmnicu Sărat şi Buzău, de marţi, 11 iunie 2013:
10.30 – Plecare din Bucureşti spre Râmnicu Sărat
(Însoţesc: Andrei Muraru, Preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc; Alexandru Muraru, Director general al Institututului Naţional al Patrimoniului)
12.00 – Primire la Primăria Râmnicu Sărat
12.10 – Vizită la fosta închisoare Râmnicu Sărat, viitorul Memorial al Victimelor Comunismului
12.40 – Vizită la Palatul Brâncovenesc Râmnicu Sărat
13.00 – Vizită la Colegiul Naţional ‘Al.Vlahuţă’ Râmnicu Sărat
13.30 – Masa de prânz (restaurantul Eden, Râmnicu Sărat)
14.30 – Plecare spre Buzău
15.00 – Sosire la Prefectura judeţului Buzău; conferinţă de presă
16.00 – Plecare spre Bucureşti”
Ieri, 12 iunie 2013, Sindicatul IICCR a organizat un protest paşnic la Clubul Ţăranului Român împotriva preşedintelui executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, domnul secretar de stat dr. Andrei Muraru. Protestul a fost determinat de gravele încălcări ale drepturilor şi intereselor salariaţilor din cadrul IICCMER, membri sau nemembri de Sindicat, de către domnul Andrei Muraru. Cea mai clară expresie a încălcării acestor drepturi şi principii este reprezentată de încercările repetate ale domnului Andrei Muraru de a desfiinţa Sindicatul IICCR, cerere respinsă în instanţă de către Judecătoria Sectorului 3, instanţa unde s-a judecat procesul (dosar 8866/301/2013, accesibil la următoarea adresă:
http://portal.just.ro/301/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000307154&id_inst=301.
Protestul a fost determinat şi de presiunile exercitate asupra membrilor Sindicatului IICCR. Prin măsuri abuzive şi birocratice, domnul Andrei Muraru a transformat IICCMER, o instituţie de cercetare şi de investigare a crimelor comunismului, într-un microcosm al comunismului, distrugând o instituţie perfect funcţională. Prin distrugerea programatică şi sistematică a Institutului, domnul Andrei Muraru a transformat Institutul într-un fief personal, într-o posibilă trambulină pentru aspiraţiile lui politice, îndepărtând astfel Institutul de la scopul pentru a fost înfiinţat: investigarea crimelor comunismului, cercetarea ştiinţifică a memoriei şi istoriei regimului şi partidului comunist din România, conservarea memoriei rezistenţei anticomuniste, prezentarea foştilor ofiţeri ai Securităţii şi Miliţiei publicului larg.
Domnul preşedinte executiv a refuzat, fără nicio bază legală, să acorde angajaţilor IICCMER drepturile ce sunt stabilite de Codul Muncii: concedii fără plată pentru continuarea studiilor de doctorat, concedii fără plată din motive personale etc., creând astfel toate elementele unei discriminări directe sau indirecte din motive de apartenenţă sindicală. De asemenea, a instituit în cadrul IICCMER mai multe comisii de cercetare disciplinară cu scopul de pedepsire a salariaţilor „recalcitranţi”, cei care s-au opus prin mijloace legale birocratizării excesive a Institutului, precum şi măsurilor represive şi nelegale adoptate de domnul Andrei Muraru.
În ultimele luni, mai mulţi angajaţi ai Institutului, membri şi nemembri de sindicat, au demisionat în urma presiunilor exercitate de conducerea executivă a IICCMER.
Cu ajutorul legii, sindicatul IICCR a reuşit să supravieţuiască încercărilor repetate de desfiinţare şi îşi va continua misiunea. Sindicatul IICCR s-a constituit în 2009 în scopul apărării drepturilor şi intereselor angajaţilor din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România. În anul 2011, Sindicatul IICCR s-a transformat într-un sindicat al salariaţilor din instituţiile de cercetare şi cultură. Sindicatul are astăzi membri din mai multe instituţii de cercetare şi cultură din România. Principalele priorităţi ale sindicatului sunt apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor săi, dar şi ale celorlalţi salariaţi din instituţiile de cercetare şi de cultură care au nevoie de asistenţă în posibile încălcările ale drepturilor acestora de către angajator.