Skip to content
Actualitate

Mesajul unui profesor care refuză să se predea: „Nu trebuie să devii vreodată un ghem de otravă”

Raluca Ion
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

„Vă rog să mă credeți că sunt și eu profesor. Trăiesc modest, trăiesc în 50 și ceva de metri pătrați și orice defecțiune la mașină mă scoate de pe traiectoria de siguranță financiară. Nu trăiesc în puf”, spune profesorul Doru Căstăian. Cu toate acestea refuză să se predea și găsește o cale să-și inspire elevii. Povestea lui, în ediția de vineri, 2 octombrie, a newsletter-ului „Partea Bună”. Pentru a o citi, trebuie să vă abonați mai jos. 

Doru Căstăian predă științe socioumane la Liceul de Arte „D. Cuclin” și profesor asociat la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie din Galați și se numără printre laureații MERITO. Este un profesor cunoscut, dar, mai important de atât, îndrăgit de elevi și, în mod clar, unul dintre oamenii pe care sistemul nu a reușit să îi aplatizeze.

L-am găsit mai dezamăgit ca niciodată de direcția în care merg lucrurile în învățământul românesc, de măsurile luate de guvernanți care umilesc cadrele didactice și ignoră nevoile elevilor, de ostilitatea tot mai mare din societate, care se vede și în școală. Dar am mai descoperit la el ceva, ce merită dat mai departe.

„Încerc să-mi fac treaba cât de bine pot, cât de consistent sunt în stare să fac lucrurile în momentul ăsta. Oră de oră. Mă pasionează tradițiile japoneze în privința ceaiului și a ritualurilor legate de ceai. La un moment dat am zis: fiecare oră trebuie să fie ca o ceremonie a ceaiului. Adică unică și semnificativă. Nu intru la oră cu gândul de a face exact același lucru. Încerc să fiu conștient de faptul că ce se întâmplă acolo se întâmplă doar atunci, într-un singur fel. Și, la final, vreau ca elevii mei să plece altfel decât au intrat”, spune Doru Căstăian în discuția cu „Partea Bună”.

Reacțiile unor profesori după recentul protest al elevilor l-au făcut să aducă în discuție un sentiment tot mai prezent în cancelarii: resentimentul. 

„Din punctul meu de vedere, reacția elevilor a fost absolut rațională, de bun-simț. Au protestat absolut decent, fără să perturbe procesul de învățământ, fără să creeze nici cea mai mică problemă. Presupun că ați văzut marea de comentarii vindicative, resentimentare la adresa lor. Așa ceva nu trebuie să ajungi ca profesor. Dacă ai ajuns așa ceva, nu știu, încearcă să faci altceva. Nu trebuie să devii vreodată un ghem de otravă. Ăsta e resentimentul: e ruminație, e toxicitate, e o otravă permanentă vărsată în capul altora”, crede profesorul Căstăian.

Citiți continuarea în newsletterul „Partea Bună”.