Mi-am tras-o-n vena pe blonda de la Drept! (de Radu Preda)

Este poate prima oara cand atat de contestabilele nominalizari la Oscar caracterizeaza perfect un film.

Daca lasam la o parte cele trei „tehnice” (costume, make-up si sunet), „Walk the Line” este pe lista de cinci la cele mai bune roluri principale, masculin si feminin, cu mentiunea ca Reese Whiterspoon are sanse foarte mari sa castige, fapt confirmat si de sondajele facute pe site-urile de specialitate.

„Povestea lui Johnny Cash” este un film dragut, caldut, poate chiar slabut, care ar fi avut un oarecare succes dat fiind faptul ca Johnny Cash are inca milioane de fani in America si nu numai.

In momentul in care James Mangold i-a distribuit in rolurile principale pe Phoenix si Whiterspoon, lucrurile s-au schimbat radical, si pelicula a trecut in viteza linia de demarcatie dintre productiile mediocre si filmele de referinta.

Chiar daca a devenit o moda la Hollywood ca actorii care interpreteaza roluri de cantareti sa-si foloseasca vocile proprii pe coloana sonora, de aceasta data provocarea era imensa. June Carter, dar mai ales Cash erau doua voci cu personalitate, care inca se aud zilnic la radio in varianta originala.

Rezultatul a intrecut insa orice asteptari si sunt pareri, nu putine, conform carora duetul Time’s a Waistin’ suna mai bine cantat de Joaquin si Reese decat de John&June. Iar faptul ca s-au antrenat timp de sase luni cu faimosul producator de muzica T-Bone Burnett nu le diminueaza cu nimic meritele.

Mai trebuie adaugat ca Phoenix a fost ales personal de Johnny Cash pentru acest rol, insa legendarul cantaret nu a mai apucat „sa se vada” pe ecrane.

Revenind la film, s-ar putea ca fanii lui Cash, care ii cunosc in amanunt tumultuoasa biografie, sa fie putin dezamagiti de scenariu, care isi propune atat de multe si reuseste destul de putin. Adevarul este ca mai mult nici nu se putea.

Pe ce sa pui accentul mai intai: pe relatia incordata a lui John cu tatal sau, pe drama clasica a sotiilor de vedete ale scenei, care stau a-casa si asteapta sa afle cu ce fufa s-a mai cuplat nemernicul in turnee, pe relatia aproape naturala dintre chitara si droguri, pe iubirea dintre John si June, pe caracterul iesit din comun al cantaretului si pe militantismul sau? Mangold a incercat sa faca

un mix din toate acestea, compromisul fiind mai mult decat evident. Insa oricate reprosuri i s-ar putea aduce, sunt cateva scene de-a dreptul memorabile, cum ar fi, de exemplu, logodna live a celor doi sau concertul din inchisoarea Folsom, care vor face din „Walk the Line” un film la finalul caruia nu te ridici de pe scaun pana nu curge tot genericul.

Povestea lui Johnny Cash

SUA, 2005

Titlu original: Walk the Line

Regie: James Mangold

Scenariu: Gill Denis, James Mangold

Distributie: Joaquin Phoenix, Reese Whiterspoon

Biografic, 136 minute

Premii: 3 Globuri de Aur (cel mai bun actor, cea mai buna actrita, cel mai bun film – sectiunea muzicale si comedii); 5 nominalizari la Oscar (cel mai bun actor in rol principal, cea mai buna actrita, cele mai bune costume, cel mai bun machiaj, cel mai bun sunet)

Rating IMDB: 8/10

Rating SFin: 8,5/10