Migrația și îmbătrânirea populației obligă companiile mari să-și micșoreze dimensiunile (studiu)

Populația României scade de la o zi la alta din motive ce țin de emigrare și rata scăzută a natalității. În plus, populația îmbătrânește. Pe lângă impactul asupra viitoarelor pensii, acest aspect va avea efecte și asupra mediului de afaceri, în special în ceea ce privește companiile de mari dimensiuni, care sunt prezente pe piața româneacă. Nici în privința firmelor mici România nu stă prea bine, existând o lipsă a dinamismului și, în cazuri foarte rare, acestea reușesc să treacă la următorul nivel de dezvoltare.

Un studiu recent al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare spune că România și Europa Centrală împreună cu statele baltice (CEB) au multe firme mici și foarte puține mari.

În jur de 80% dintre firmele din aceste țări au mai puțin de 10 angajați, comparativ cu 75% în firmele din Europa de Vest. Distribuția locurilor de muncă în companiile de diferite dimensiuni contează.

„Firmele mai mici tind să investească mai puțin în capital uman și proprietate intelectuală. Drept consecință, ele tind să fie mai puțin productive decât firmele mari”, se arată în document

În timp ce firmele mici din România și CEB angrenează un procent mare din forța de muncă în comparație cu alte state UE, diferențele sunt relativ mici. În medie, 32% din forța de muncă este angajată de companiile mari în aceste regiuni, comparativ cu o medie de 35%, în alte țări UE.

Aceste diferențe se reflectă în productivitate. Economiile din CEB și România sunt dominate de firme neproductive, ceea ce duce la o productivitate agregată scăzută.

Lipsa de dinamism este mare în România (și CEB) printre firmele mici.

Conform documentului, în medie, firmele mici din România (și CEB) mențin numărul de angajați la circa 8, comparativ cu 12 în alte țări UE. Multe firme din aceste țări nu au promovat niciodată de la categoria de mici dimensiuni.

Firmele mai mari au cea mai mare contribuție la crearea de locuri de muncă. Într-adevăr, firmele cu o creștere moderată a numărului de personal angajează, în medie, 37 de persoane pe an în România (și CEB), în timp ce în alte țări UE, circa 23. Doar 7% dintre firmele mici cresc pentru a angaja cel puțin 10 oameni pe an, comparativ cu 11 în alte țări UE.

În timp ce firmele mici din România și CEB au o probabilitate mai mică de creștere în dimensiuni, comparativ cu alte țări UE, firmele mari au o probabilitate mai mare să scadă în dimensiuni.

Tendința ca firmele mari să scadă în dimensiuni, în timp, vine de la emigrare și îmbătrânirea populației, exacerbată de rate scăzute de ocupare a forței de muncă pentru lucrătorii în vârstă.

Conform datelor Institutului Național de statistică, indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 107,9 (la 1 ianuarie 2017) la 110,7 persoane vârstnice la100 persoane tinere (la 1 ianuarie 2018). Vârsta medie a populaţiei a fost de 41,3 ani, cu 0,2 ani mai mare decât la 1 ianuarie 2017.

La 1 ianuarie 2017 populaţia rezidentă a fost de 19,638 milioane persoane, în scădere cu 122.000 faţă de 1 ianuarie 2016.

„România continuă să fie o ţară de emigrare, fenomenul de emigrare constituind cea de a doua cauză

principală a reducerii populaţiei ţării (după sporul nevativ). Soldul migraţiei internaţionale în anul 2016 a fost negativ, numărul emigranţilor depăşind numărul imigranţilor cu peste 76.000 persoane”, informează INS.

De ce firmele mici eșuează în creștere? Studiul BERD a identificat trei motive, dând exemplu India.

În primul rând, majoritatea firmelor mici sunt deținute de familii. Lipsa încrederii împiedică proprietarii de firme să delege sarcini sau să angajeze manageri extern, ceea ce reprezintă o condiție de creștere peste un anumită dimensiune. Lipsa delegației lasă firmele adesea cu management inadecvat, respectiv cu lipsa abilităților tehnice.

Un alt rol îl pot juca imperfecțiunile și infrastructura de pe piața de credit. Firmele mici și inovative vor descoperi că este dificil de accesat capital extern, având în vedere lipsa unui istoric cu împrumutătorii.

Distorsiunile instituționale pot juca, de asemenea, un rol. De exemplu, acolo unde reglementările în sectorul afacerilor sunt stricte și legate de dimensiunea companiei, firmele productive pot alege să renunțe la creștere și să rămână „sub radar”.