Minutele pe care le-a halit balaurul Dorinel. Da, Dorinel care ne-a făcut bronzați! Rapid – Oțelul 2-1

Vedeți VIDEO-rezumatul de mai jos. Minutele după 90′ nu există. Ni le-a mâncat Dorinel Munteanu. Aseară, pe Giulești, mi s-a oprit respirația. S-a oprit cronometrul stadionului. Oțelul lui Dorinel era să ne bage mortul în casă. Era să aprindem lumânările egalului pe Giulești. Era să ne mâncăm coada. Cronica meciului Rapid – Oțelul 2-1.

Ați văzut vreodată o minge care sare dintr-un colț de masă în altul? Ați văzut? Ați văzut? Eh, așa a fost aseară timp de 86 de minute. Rapid n-a reușit să stăpânească mingea, în afară de Burmaz care a dat golul al doilea. Gol cum rar se vede. Mingea pe dreapta, trage tun Burmaz. Mingea sărind peste capetele a doi gălățeni, apoi țâșnind sus în colțul lung. Gol de efect. Gol de incredibil. Gol ca la circ. Primul gol a sărit din colț de masă în colț de masă până a pus piciorul Rrahmani și portarul s-a întins după greieri.

Tehnica colț de masă a funcționat 80 de minute, deci.

Sărea drăcoasă mingea. Din bocanc de jucător în bocanc de jucător sau afară din joc. Groaznică senzație. Nu stăpânești situația. Dar și faptul că mingea rotundă sare, nu se lasă stăpânită ba chiar îți face rău, se răzbună, o ia razna, e-mpotriva ta. Păi, dacă nu era Săpunaru s-o scoată din poartă, ce ne făceam, Aioanei, fratele meu portar? Mai mult, galeria dând mereu fiori și inspirație, a avut momentul ei de rătăcire. A dat la bombe de erau arbitrii să ne interzică. Deci, am fost între două extreme nenorocite, artificiale, anormale. Țăcăneala mingii, prosteala bombițelor. 86 de minute, nici mai mult, nici mai puțin. Și o lăsare pe tânjeală. Papeau a pierdut mingea mai mereu, acrobațiile lui au capitulat. Săpunaru bine că s-a retras cuminte în apărare. Aioani încă nu e stăpânul porții, habar n-am de ce. E timid, ca la meciul cu Dinamo și acum a luat gol că venea golul spre el. N-a surprins, n-a făcut parade. E încă puștan. Și repet, mingea sărea ca proasta din loc în loc, fără s-o stăpânești.

Dorinel Munteanu, antrenorul Galațiului, hulit, înjurat, făcut în toate felurile, de mamă, de tată, pe Giulești, a avut tehnicile lui. Toată lumea se temea de el. Bă, ce-o să ne facă? Jucătării lui au stăpânit oricum mingea mai mult. Norocul a fost de partea noastră. Ultimele 7 minute nu au fost cronometrate de nimeni. Au fost coșmar. Dorinel le-a mâncat. Putea să facă orice din ele. Golul Galațiului fusese în minutul 86. Apoi, bălmăjeală la noi în careu. Bălmăjeală. Paralizie. Dorinel ne-a făcut harcea parcea. Oțelul pe noi ca pe niște ridichi. Doamne am scăpat. Dorinel n-a avut mutarea câștigătoare. Dar a fost o forfotă, o nebunie, o debandadă în mintea mea. Vedeam toate mingile în poartă.

La un moment dat un avion de hârtie a aterizat lângă careul lui Aioani. A planat peste teren. Calm, fără ca nimeni să-l vadă. Era victoria. Derută multă, joc ioc. Dar avem avionul de hârtie, victoria. Apoi, Dorinel ne-a făcut ciori, bronzați. N-a vrut să fie doar un balaurul care a-nghițit timpul. A vrut să-nghită timpul bronzaților