Mircea Geoana intre socialistii europeni si Ion Iliescu (de Alexandru Lazescu)

Nici nu a apucat bine Adrian Nastase sa-si dea demisia din functia de presedinte al Camerei Deputatilor ca doi dintre vicepresedintii grupului socialist din Parlamentul European, Jan Marinus Wiersma si Hannes Swoboda, s-au si grabit sa vina la Bucuresti pentru a-l lauda pe Mircea Geoana care a rezolvat „cu curaj” o mare problema de imagine a partidului.

Subiectul Nastase devenise unul preocupant pentru Partidul Socialist European (PSE) care s-a plasat fara echivoc de partea lui Mircea Geoana pe parcursul disputelor dramatice ce au culminat cu mazilirea lui Adrian Nastase, transata in chip formal in cursul de acum celebrei reuniuni nosturne de la hotelul „Confort”.

E greu de spus cit a cintarit acest sprijin extern in economia deciziei luate saptamina trecuta de fostul partid de guvernamint dar abandonarea de catre social-democratii europeni trebuie sa fi fost pentru fostul prim ministru, care ii cultivase ani la rind cu asiduitate pe liderii politici de pe continent, o lovitura neasteptata si dureroasa.

Cei doi europarlamentari socialisti au ajuns la Bucuresti in momente foarte tulburi pentru un PSD confruntat cu o revolta a unei bune parti a parlamentarilor impotriva echipei de conducere, cu plecari importante, ultima fiind cea a primarului sectorului 2 din Bucuresti, Nicolae Ontanu, cu multi lideri aflati in vizorul DNA si mai ales grevat de o acuta criza de autoritate la virf.

Misiunea lor principala a fost aceea de a transmite un mesaj neechivoc si ferm de sprijin pentru Mircea Geoana dar in subtext a fost evidenta ingrijorarea fata de o posibila revenire a lui Ion Iliescu la manetele de comanda ale partidului, chiar daca subiectul a fost abordat mai ales la nivel informal.

Presedintele PSD a primit de altfel de la Jan Marinus Wiersma si Hannes Swoboda un cadou simbolic, cu siguranta bine apreciat de colegii sai de partid. E vorba de o declaratie care deplingea politizarea luptei impotriva coruptiei.

Mai mult, cei doi parlamentari socialisti considera ca progresele facute de Romania in combaterea coruptieri sint evidente si ca nu e cazul sa se supraliciteze subiectul cu pricina in perspectiva apropiatei decizii privind integrarea tarii la data de 1 ianuarie 2007.

Aprecierile de acest gen vin partial in contradictie cu declaratiile facute cu doar o saptamina in urma de Franco Fratini, comisarul european pentru justitie, care isi declara fara rezerve sprijinul fata de Monica Macovei si DNA, ultima structura fiind vazuta drept virful de lance al ofensivei anticoruptie, si cerea continuarea energica a bataliei impotriva „pestilor mari”.

Nu e insa un lucru in mod necesar surprinzator, pentru ca agendele celor in cauza sint totusi diferite. PSE e in primul rind interesat ca PSD sa ramina, daca se poate, cea mai importanta formatiune politica din Romania. Preocuparea fata de eticheta de coruptie atasata fostului partid de guvernamint vine doar in mica masura dintr-o jena morala.

Dominanta e mai ales ingrijorarea fata de pierderea de credibilitate si erodarea electorala a colegilor de la Bucuresti.

In campania electorala din 2004 Luis Ayala, secretarul general al Internationalei Socialiste, nu a avut de altfel nici o problema sa se plimbe brat la brat si cu candidatul Mircea Geoana dar si cu acum indezirabilul Nastase, desi despre coruptia generalizata din tara se vorbea si atunci pe plan extern cel putin la fel de mult ca acum.

Chiar daca nu sint decisive declaratiile europarlamentarilor socialisti nu trebuie nicidecum minimalizate. Tehnic vorbind vom adera sau nu la 1 ianuarie 2007 in functie de hatarirea luata de Consiliul European care va fi substantial influentata de raportul de tara al Comisiei Europene din luna mai. Parlamentul European nu mai are nici un rol formal de jucat de acum incolo.

Acesta s-a pronuntat deja atunci cind a aprobat tratatul de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana cu un an in urma. In realitate lucrurile sint insa ceva mai complicate. Pentru ca la rindul ei Comisia Europeana va scrie un raport care va tine evident cont si de semnalele transmise de statele membre. Pina la urma decizia finala va fi in principal una politica si nu tehnica.

Or, aflata intr-o situatie dificila din punctul de vedere al perceptiei generale in opinia publica din Europa, mai ales in citeva tari problema ca Franta, Suedia sau Germania, Romania, ca si Bulgaria de altfel, are nevoie de toti aliatii pe care ii poate atrage de partea sa.

De aceea mesajul socialistilor europeni, care in general au fost dintotdeauna mai mari suporteri ai extinderii decit europarlamentarii din grupul popular, are destula greutate.

Pentru conducerea PSD obisnuita mai ales cu punerile la colt de la Bruxelles din perspectiva luptei impotriva coruptiei mesajul vine ca o adevarata gura de oxigen.

Speranta acesteia e ca actuala putere va interpreta declaratiile vicepresedintilor PSE drept un avertisment explicit ca o prea mare incrincenare fata de liderii partidului cu probleme in justitie va fi privita ca o incercare de destabilizare a partidului in ansamblu si risca sa creze Bucurestiului probleme din punctul de vedere al calendarului aderarii.

Mesajul mai trebuie inteles si ca un sprijin solid pentru linia Geoana, un presedinte se vede agreat in cercurile social-democrate de pe continent, cu intentia clara de a-i oferi acestuia argumente suplimentare pentru un plus de credibilitate si autoritate in interiorul propriului partid.

Dar va fi el de ajuns ? Problema lui Mircea Geoana e ca oricit de mult i-ar sufla in pinze liderii socialisti europeni capacitatea sa de influenta interna este una mai degraba modesta. Oameni ca Miron Mitrea sau Marian Vanghele il sprijina pentru ca au nevoie de o figura acceptabila la virf dar, sa nu ne facem iluzii, ii vor limita serios capacitatea de manevra.

Iar in ceea ce il priveste pe Ion Iliescu sintem intr-o situatie similara. Indiferent de ce spun unii sau altii, in tara sau peste hotare, autoritatea sa printre militantii partidului a crescut si mai mult in conditiile crizei actuale care nu a facut decit sa sporeasca impresia de vid de putere.

Mircea Geoana stie ca fara Ion Iliescu nu are sanse prea mari sa tina partidul in mina. El pare de altfel resemnat cu ideea ca trebuie sa-i ofere fondatorului PSD un statut privilegiat. Numai ca foarte probabil Ion Iliescu nu se va multumi doar cu atit. Chiar daca nu va solicita un rol formal explicit pentru el va dori cu siguranta sa-si promoveze oamenii aproapiati in pozitii de influenta.

Or, in acest punct incercarile de reforma ale echipei Geoana risca sa intre foarte repede in impas, o situatie prin care partidul a mai trecut de multe ori in trecut, atunci cind Ion Iliescu era la Cotroceni si Adrian Nastase la Palatul Victoria.

Cu tot sprijinul venit de la Bruxelles si de prin alte colturi ale Europei pentru lideri ca Mircea Geona sau Cristian Diaconesacu in acest moment Ion Iliescu pare sa dispuna de suficienta influenta daca nu pentru a imprima o linie de actiune proprie in PSD cel putin pentru a-i impiedica pe altii sa o faca impotriva vointei sale. Semn ca framintarile din PSD sint foarte departe de o concluzie finala.