Mircea Geoana si Raluca Stroescu (de Cristian Ghinea)
Cazul Ralucai Stroescu a facut ceva valva. Presa a scris ca a murit de prea multa munca. A contrazis astfel un proverb mobilizator care spunea ca munca nu a omorat pe nimeni. Despre cazul sau s-a discutat mult mai ales in lumea corporatiilor, acea lume agitata pe care o vezi pe la orele pranzului invadand restaurantele din centrul Bucurestiului.
A intrat in lumina reflectorului obiceiul de a munci epuizant, un obicei deloc rar daca ne gandim ca, intr-un sondaj facut recent de o firma de recrutare, 44% din angajati au afirmat ca se intampla frecvent sa munceasca in weekend.
Dar cazul Ralucai Stroescu a facut valva si in alta parte. A fost amintit de cateva ori de Mircea Geoana de 1 Mai. Nu se face sa folosesti moartea unei persoane la un miting politic. E de prost gust. Si, dincolo de aceasta constatare, mi se pare ca intre tipul de om care a fost Raluca Stroescu si PSD este o prapastie.
PSD nu are nimic de spus lumii corporatiste, acelor romani care nu depind de stat, nu asteapta pomeni de niciun fel si nici nu prea au incredere in stat (dovada ca nimeni nu se plange la directia muncii ca sta peste program si nu primeste plata orelor suplimentare).
Ce are PSD de spus si de oferit oamenilor din noua economie? Care sunt tot mai multi.
Am vazut la televizor o scena in care participantii la mitingul PSD stateau la coada (de peste o ora, cum spunea o doamna in varsta) ca sa ia cei patru mici si berea gratis de la partid. Imaginati-va cat de bizara este scena asta vazuta din lumea corporatista. Acolo unde patru mici si o bere se castiga intr-o jumatate de ora de munca. Sunt doua Romanii diferite, vorba lui Adrian Nastase.
Intrebarea ingrijoratoare pentru PSD este: cati dintre colegii Ralucai Stroescu si din mediul corporatiilor ar fi participat la un astfel de miting?
Manifestatia de 1 Mai a avut un impact mediatic puternic. A beneficiat de dezertarea partidelor de dreapta, care au inteles in mod stupid ca munca e o valoare de stanga. Traditia populara si crestin-democrata a dreptei europene valorifica munca.
Popularii europeni au luptat mereu pentru a scoate miscarea muncitoreasca de sub spectrul marxismului (stanga europeana a fost ancorata in marxism pana tarziu, s-a desprins abia in anii `60 in Germania si anii `80 in Franta). Puternicele sindicate catolice din Italia s-au luptat pentru simbolurile muncitorimii cu stanga marxista.
Sindicatele americane s-au creat prin respingerea marxismului ca doctrina si teorie sociala si au reusit sa mentina clasa muncitoare industriala in afara mirajului marxist. Munca este si o valoare a dreptei populare, dar Partidul Democrat din Romania pare sa nu fi auzit de asta. E mai nou la dreapta, ar trebui sa-l intelegem.
Cert este ca oamenii care muncesc cel mai mult in Romania – angajatii corporatiilor, cei din noua economie dinamica – nu prea voteaza cu stanga.
Deocamdata, profitand de dezertarea dreptei, PSD a dominat ziua muncii. Incercarea de rebranding a partidului este binevenita si spectaculoasa. Nu ma refer aici la culoarea rosie, ci la pancartele pontoase, la furnicuta folosita ca simbol si la celelalte ingrediente care au avut aerul ca aduc PSD in modernitate si au spus foarte multe despre ce se vrea noul PSD.
Din pacate pentru el, modul in care a fost organizata actiunea spune multe si despre vechiul PSD. Si despre imposibila desprindere dintre vechi si nou in cazul acestui partid. Oamenii au fost chemati la miting pentru spectacol gratis, mici si bere. Multi adusi cu autobuzele din afara Bucurestiului. Asta arata raportarea gresita la electorat: masa de manevra care asteapta pomeni.
Reflexul de vataf care mana turma nu se dezlipeste de activistul PSD. O alta scena de tot hazul vazuta la televizor: un participant coboara din autobuz, e intrebat de reporter de ce a venit si spune: „ca sa votam!”. Este si acesta un fel de reflex pavlovian: ai invatat oamenii ca, atunci cand se plimba gratis cu autobuzul, urmeaza sa voteze.
PSD nu poate abandona Romania saraca, cea care asteapta mici gratis. Si nici nu ar fi bine sa o faca, altfel acesti oameni ar migra spre PRM sau spre Becali (care a fost si el vedeta la miting, intr-o aparitie spontana). Dar daca vrea sa aiba o sansa in viitor, PSD trebuie sa gaseasca ceva de zis si pentru lumea Ralucai Stroescu.