Inflația este în creștere și în țările din jur
În România, inflația ridicată și incertitudinea din mediul global și politic vor face ca Banca Națională să rămână prudentă, anticipează Citigroup într-un raport publicat joi. Previziunea grupului bancar este că rata dobânzii de politică monetară va rămâne neschimbată până în trimestrul al doilea din 2027. În luna august, inflația în România a fost de 6,2%, iar Banca Națională anticipează pentru finalul anului un nivel de 6,1 al ratei inflației.
Cehia – Inflația totală este așteptată să accelereze în septembrie la 2,3%, de la 1,9% în august, în principal din cauza creșterii prețurilor la combustibili. Consumul gospodăriilor ar trebui să continue să fie susținut de creșterea salariilor reale și de condițiile favorabile de pe piața muncii. Scăderea încrederii în economie se simte acum cel mai mult la nivelul companiilor, notează Citigroup.
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
Ungaria – Grupul financiar anticipează că inflația va crește la 1,8%, față de 1,3% în august. „Considerăm că inflația este principalul factor care determină creșterea Indicelui Prețurilor de Consum, deoarece estimarea noastră indică o creștere de 6,8% lunar a prețurilor combustibililor la pompă. Prognoza noastră presupune o creștere de 0,1% lunar a prețurilor la energie și anticipăm o ușoară încetinire a creșterii vânzărilor cu amănuntul, la 4,5% față de anul precedent, față de 4,9% anterior”, arată raportul.
Polonia – Conform prognozelor Citi, Consiliul de Politică Monetară va menține ratele dobânzilor neschimbate în octombrie. Factorii de decizie politică vor deveni mai agresivi în această lună, având în vedere evoluția inflației, deoarece Indicele Prețurilor de Consum este din nou în afara intervalului țintă. Ne menținem opinia, care presupune că Consiliul de Politică Monetară va majora ratele dobânzilor de 2-3 ori în următoarele șase luni, prima majorare fiind posibilă în noiembrie.
Ucraina – Previziunea Citigroup este că inflația totală va crește până la 9,5%, de la 8,1%. Prețurile combustibililor au crescut cu 4,7% de la o lună la alta. „Presiunea inflaționistă va proveni probabil din prețurile alimentelor, deoarece anticipăm o creștere a acestei categorii cu 1% de la o lună la alta”, mai spune grupul financiar.
Radiografia a trei produse de bază
În supermarket, lucrurile par simple. Iei un litru de lapte, o pâine și un detergent, ajungi la casă și plătești. Pe bon vezi trei prețuri. Ce nu vezi este povestea fiecărui leu din acele prețuri.
Cât ajunge la fermier? Cât costă transformarea materiei prime? Cât reprezintă energia, transportul și ambalajul? Cât rămâne comerciantului? Cât ia statul? Și, mai ales, ce se întâmplă atunci când una dintre aceste componente se ieftinește?
Pentru că aici apare unul dintre micile mistere ale economiei de zi cu zi: costurile pot coborî fără ca prețurile să le urmeze imediat.
Luăm trei produse produse banale.
Laptele: cum se transformă un litru de la fermă într-un produs de supermarket
„Ultimele notificări cu scumpiri de la 1 octombrie le-am primit deja de la trei companii de lactate mari la nivel de țară: cașcavalurile se vor scumpi cam cu 10 procente, iaurtul cu 8 procente, smântâna cu 6 procente”, spune Feliciu Paraschiv, vicepreședinte al Asociației Naționale a Comercianților Mici si Mijlocii.
Laptele este, poate, cel mai bun loc pentru a începe. Când cumperi o cutie, ai impresia că plătești în primul rând pentru lapte. Numai că laptele pe care ni-l dă vaca este doar începutul unui lanț surprinzător de lung.Fermierul plătește furaje, salarii, energie, apă, medicamente veterinare, utilaje și finanțarea fermei. Apoi laptele trebuie colectat.
De aici începe a doua economie: cisterne frigorifice, transport, analize, procesare, pasteurizare sau tratament UHT, omogenizare, ambalare, depozitare și distribuție.
După care începe a treia: economia supermarketului. Depozite, magazine, salarii, energie, pierderi, promoții, logistică, finanțarea stocurilor și, evident, marja comercială. Peste toate vine fiscalitatea.
De aceea, diferența dintre prețul laptelui crud și prețul unei cutii de lapte nu poate fi confundată cu profitul procesatorului sau al supermarketului.
Lucrurile devin și mai interesante atunci când mergem în sens invers.
Ce se întâmplă dacă laptele crud se ieftinește?
Observatorul pieței laptelui al Comisiei Europene publică inclusiv serii privind prețurile și marjele din acest sector, tocmai pentru că diferența dintre materia primă și produsul final este esențială pentru înțelegerea pieței. Cele mai recente date și dashboard-uri au fost actualizate inclusiv în septembrie 2026.
În același timp, datele INS arătau în mai că laptele de vacă era cu 11,98% mai scump decât cu un an înainte.
Avem deci două prețuri diferite despre care vorbim atunci când spunem simplu „prețul laptelui”: prețul materiei prime și prețul produsului pe care îl cumpără consumatorul.
Pâinea: cât grâu există, economic vorbind, într-o pâine?
Facem același exercițiu cu pâinea. Pare produsul cel mai simplu posibil: făină, apă, drojdie, sare. Economic, însă, lucrurile sunt mult mai complicate.
Grâul trebuie cultivat și recoltat. Trebuie transportat și depozitat. Moara îl transformă în făină. Făina ajunge la brutărie. Brutăria folosește utilaje, oameni și, foarte important, energie.
Apoi pâinea trebuie distribuită. Cu mașini care consumă benzină sau motorină.
În plus, pâinea are o particularitate neplăcută pentru economie: este ieftină, voluminoasă și perisabilă.
Un camion plin cu pâine transportă o valoare mult mai mică decât un camion plin cu telefoane mobile. Costul logistic raportat la valoarea produsului devine astfel important.
În martie, reprezentanții comercianților avertizau tocmai asupra acestei combinații: cuptoare electrice sau pe gaz, transport frecvent, volum mare și valoare redusă pe unitate.
Există însă un detaliu și mai interesant: în mai 2026, făina era cu 4,38% mai ieftină decât cu un an înainte. Pâinea era, în schimb, cu 8,18% mai scumpă.
Pe scurt, materia primă se poate ieftini în timp ce produsul final continuă să se scumpească.
De ce? Pentru că făina nu poate „trage” singură prețul pâinii în jos dacă salariile, energia, transportul sau alte costuri merg în direcția opusă.
Detergentul: când nu mai plătești produsul, ci marca
Ajungem la detergent. Aici radiografia devine și mai interesantă, pentru că dispare legătura intuitivă dintre materia primă și preț.
La lapte putem vedea vaca. La pâine vedem grâul. Dar cât petrol, substanță activă, parfum sau ambalaj „vedem” într-o cutie de detergent de 50 de lei?
Consumatorul cumpără substanțe chimice, apă, ambalaj, transport și distribuție. Dar mai cumpără ceva: brandul.
Compania a cheltuit ani și milioane de lei pentru ca, în fața unui raft cu zece produse asemănătoare, mâna consumatorului să se ducă instinctiv spre unul dintre ele.
Publicitatea aceea trebuie plătită.
Spațiul comercial costă, distribuția costă și ea, iar brandul face posibil și altceva: pricing power, adică puterea companiei de a cere un preț mai mare fără să-și piardă imediat clienții.
Din acel moment, întrebarea „cât costă să produci detergentul?” nu mai este suficientă. Întrebarea relevantă devine: cât este dispus cumpărătorul să plătească pentru detergentul respectiv?
Ce cumpărăm, de fapt?
Revenim la coșul nostru: lapte, pâine, detergent.
Aparent, urmărim trei produse. De fapt, urmărim trei sisteme economice.
La lapte cumpărăm și agricultura din spatele lui, frigul din cisternă, fabrica și ambalajul.
La pâine cumpărăm și energia cuptorului, camionul care o livrează dimineața și riscul ca pâinea nevândută seara să nu mai valoreze aproape nimic mâine.
La detergent cumpărăm cercetarea, marketingul și ani întregi în care un producător ne-a convins că marca sa valorează mai mult decât o alta.
Iar peste toate, cumpărăm confortul enorm al lumii moderne: intrăm într-o clădire și găsim toate aceste produse pe același raft, în fiecare zi.
De aceea, poate că întrebarea corectă e : „Din fiecare 10 lei pe care îi las la casă, cine primește banii și pentru ce?”. Iar aici începe o investigație mult mai interesantă decât simpla urmărire a inflației. Pentru că, dacă am putea desface bonul de supermarket leu cu leu, am vedea ceva ce statisticile despre inflație nu ne arată. Am vedea cine are putere economică pe drumul dintre producător și buzunarul nostru.
