Mișto e Istodor ăsta! Claudiu Istodor VS Eugen Istodor la #CabinetuldePerspektive

Un om poartă același nume cu tine. Un actor poartă același nume cu tine. Ce-i de făcut? Păi, nu ești curios? Ce-i în capul lui, este el alteregoul tău? Dacă faci ca el, ajungi mai bine decât ai ajuns de capul tău? Da actorul Claudiu poartă același nume Istodor ca și mine, Eugen. Și de aici a început Perspektiva jurnalistului asupra actorului. Uite aici ce zic.

E video:

L-am chestionat asupra memoriei. Eu, jurnalistul sunt varză aici. Deci, Istodor nu-i Istodor

Acum el lucrează la Teatrul Evreiesc la “Scripcarul pe acoperiș”. Și-n paralel la alte proiecte. De ce contează asta? Textul de învățat e-n română, dar cântecele sunt în idiș. Metoda? “Tabla înmulțirii”. Repetă până-i intră sunetele în cap. Știi cât de greu este? Pentru că peste sunetele în idiș, se pun rolurile din celelalte piese de teatru. Ce face? Nu uită. Împrospătează textul de fiecare dată, îl repetă înainte de a intra în joc. Actorul nu e doar memorie, însă. Este ca un șarpe care-și devorează prada. Teoretic să-nveți textul este să uiți textul, ca să-l poți juca. Grea chestie de făcut cu fiecare rol.

Dar ce-i plăcut?

E că în fiecare piesă Claudiu are momentul lui de savoare, de catharsis, care diferă de cel al spectatorilor. Are momentele lui de plăcere în rostirea unei replici, într-o mișcare de scenă. Este momentul lui neștiut de nimeni.

L-am întrebat despre tinerețe și despre pasiunile de acum. Deci, Istodor nu-i Istodor

Eu, jurnalistul, sunt cuminte. El este ommotocicletă, este omdemunte. Și am rămas cu gura căscată la povestea sa din tinerețe. A urcat muntele în Făgăraș cu o carte de instrucțiuni în mână, i-a fost ca dracu pe munte. O săptămână l-a plouat pe munte. Și, nu s-a lăsat, a coborât muntele și a luat-o cu gașca spre mare. A dormit sub cerul liber. Milițianul a luat găștii buletinele. A doua zi au fost puși să lipească afișe toată ziua. Bătaie de joc. Dar, mare avantaj: au intrat la Festivalul de film. Și i-a văzut pe Amza Pellea și Sergiu Nicolaescu. I s-a părut fascinant! „Parcă aș face și eu”. Se gândește dacă nu de acolo i-o fi venit ideea cu actoria.

Ce știe să facă în casă? Deci, Istodor nu-i Istodor

A terminat liceul de electrotehnică. Știe atât: curentul electric e ceva foarte periculos. El știe să repare în casă. Eu, nu. Eu am terminat liceul de filologie. Și singurul lucru practic în liceu era să fac cearceafuri la mașina de cusut. Dar n-am învățat ca lumea pentru că profa de lucru mă trimitea după cremșnituri la cofetărie.

Filmul văzut de mai multe ori. Deci, Istodor nu-i Istodor

El, în Timișoara, „Piesă neterminată pentru pianină mecanică”

Eu am văzut de multe ori în București, la cinema Tomis-Sfânta Vineri: “O floare și doi grădinari”. Uite melodia copilăriei mele:

Frici

Claustrofobia, frica de durere, el. Frica de durere îi vine dintr-un botez” la baschet. Nou intratul în echipă era prins și pălmuit. Ceea ce astăzi se cheamă bullying. Eu? Frica de întuneric.

Comunismul

Născut în 1960. Oribil. Dezumanizant. Groaznic. Era o minciună permanentă. Și peste tot. Nu exista spusul adevărului. Personaje care dominau societatea mințeau. Cine spunea adevărul intrai în pușcărie. Primeai salariul ăla… și din el te duceai la restaurant și luai o friptură, cartofi prăjiți și o bere. Nu aveai de ales. Berea era singura bere, friptura? Nu, nu aveai de ales. Eu născut în 1965, eu nu cunoșteam decât minciuna.

Căpitanul Jack

Îndemânare. Dublezi voci. trebuie să rostești cuvinte într-un timp sincron cu ce se întâmplă pe ecran. Doar atât? Eu eram înebunit să-l ascult pe Jack, pardon pe Claudiu.

Vocea lui ironică-ludică

Nu știu dacă vorbește la mișto sau nu. Aș putea bea o bere cu el vreodată? Vocea lui însă fascinează. Și el spune: Nu, nu tu nu vorbești despre voce. Să știi că-mi place să fie viața pe muchie de cuțit. Don Quijote ne ia la mișto sau e serios? Am o deformație umană, îmi place să nu fie totul clar. Vocea îmi joacă feste. Mi se spune de către regizor hei, aici trebuie mai clar. Prietenii îmi spun: glumești?

Istodor spune: Eu cred că totul e întâmplător. Istodor spune: Mi-e frică de întâmplător. Perspektive, nu?.