Mitocanul de zi ploioasa

In urma ultimelor fenomene meteorologice, a aparut, precum ciupercuta, mitocanul-de-zi-ploioasa. Spre deosebire de mitocanul-de-gura-de-metrou, acesta nu rasare doar din adancurile suburbiilor, ba chiar este deseori intalnit in zonele centrale, intrucat aglomeratia este mediul propice pentru mojiciile lui.

Este cunoscut si sub numele de mitocanul-de-baltoaca si este usor de recunoscut: la primele picaturi de ploaie, isi va trage treningul de fas (Mike, Adibas sau Puna) peste cap si va incepe sa alerge haotic, intr-o maniera „dansul ploii”.

Aseara, in zona Teatrului National, un card de vreo cinci reprezentanti ai speciei isi faceau numarul. Ce e iritant in legatura cu ei nu e circul ocazional (caci nu se pot feri de ploaie fara sa hahaie, chiuie sau urle ca apucatii), ci faptul ca daca te afli in raza lor de actiune, cuprinsa intre trei si zece metri, vei fi improscat inevitabil.

Pentru ca asta e scopul lor suprem, sa fie nesimtiti, si vor apela la orice metoda cunoscuta in legile lor nescrise ca sa te enerveze. Probabil ca cei din tagma lor au intalniri periodice in care isi fac planuri de atac, vizeaza cele mai populate zone si calculeaza cea mai potrivita traiectorie de la talpa de slap la baltoaca si, ulterior, la tine, intrucat tehnicile lor sunt aduse la perfectiune de ani de experienta.

Ei sunt fratii subdezvoltati ai mitocanului-de-zi-ploioasa-cu-masina. Acestia au plusul confortului si se distreaza copios pe seama pietonilor, pentru ca, hei, ei AU MASINA. Sunt tare curioasa cum s-ar desfasura o confruntare intre aceste doua subspecii: unu’ da cu slapu’, altu’ cu cauciucu’.

Ulterior, in sustinerea adversarilor vor veni mitocanul-de-mecdonaldz, mitocanul-de-reatebe, mitocanul-de-trafic, mitocanul-de-dragonul-rosu (caci sunt peste tot) si se vor imparti in suporteri ai ambelor parti. Daca acest razboi ar incepe, abia atunci am sti cu siguranta ca sfarsitul lumii e aproape.