Miza guvernarii

Sfirsitul de an se afla sub semnul unui puternic puseu partitocratic. Votul popular, atit cit a ramas de democratic dupa numeroasele iregularitati care au afectat reprezentarea politica in parlament la 28 noiembrie, este pervertit de jocul oligarhic al partidelor.

Urmarind sa pastreze controlul asupra clientelei aflate in proces de reorientare, dar si sa intirzie totodata, daca nu chiar sa blocheze dinamica institutionala generata de alegerile prezidentiale, blocul guvernarii, transformat subit in blocul opozitiei, sfideaza societatea…

Transformind secretul votului intr-o mascarada, partidele beneficiare ale fraudelor din 28 noiembrie incearca sa pastreze controlul politic dincolo de reguli sau principii. Beneficiile puterii sint mai presus decit orice morala publica.

Acest comportament care lipseste de legitimitate alegerea presedintilor celor doua camere dovedeste ca, nici in 2004, politicienii nu au inteles mesajul electoratului.

Incertitudinile in privinta viitoarei guvernari sint rezultatul caracterului artificial al vietii politice romanesti din epoca Iliescu. Etichetele doctrinare lipite unor grupuri de interese economice fara dimensiune ideologica au creat si creeaza confuzie.

Lipsa de consistenta ideologica a condus la situatia, incredibila pentru un observator occidental, a colaborarii dintre socialisti si nationalisti. Exercitiul guvernarii este analizat ca si cind ar putea fi, dincolo de orice perspectiva valorica, o simpla tehnica administrativa. Esenta politicii consta, insa, in confruntarea optiunilor, iar politicile publice nu pot fi neutre ideologic.

De aceea, cabala partitocratica incearca sa preia in propriul profit imaginea echilibrarii institutionale. Departe insa de a fi un autentic exercitiu al separatiei puterilor in stat, votul din 20 decembrie a ilustrat dictatul partidelor asupra parlamentarilor a caror libertate de opinie si actiune a fost anihilata.

Votul din 12 decembrie a avut efectul unui revelator. Legitimitatea presedintelui, cu atit mai evidenta cu cit pentru prima data seful statului era ales din formatiunea care, cel putin la nivelul mediilor oficioase, nu reprezentata formatiunea situata pe primul loc. Profilul alegatorilor lui Traian Basescu, mobilizarea lor extraordinara, a surprins.

Daca un sfert din alegatorii lui Traian Basescu erau tineri pina in 30 de ani (cam cit sint si in ansamblul populatiei), mobilizarea lor la vot a fost mult mai importanta decit a celorlalte categorii de virsta, cita vreme din rindurile acestora s-a recrutat cea mai mare parte a celor ce au migrat in ultimii ani spre occident.

Acest vot a avut o semnificatie politica ce nu poate fi eludata: schimbarea guvernarii, dar si transformarea politicii. In fata acestui vot, politicienii reactioneaza incercind sa limiteze spatiul politic la un spatiu strict parlamentar, pentru ca apoi sa il controleze.

De aceea, formarea guvernului devine un moment crucial. Pentru validarea guvernului este necesara o majoritate de 235 de mandate. Aceasta sustinere poate fi realizata doar sub forma unei coalitii, fie majoritare, fie minoritare… Propunerile PSD privind guvernul de mare coalitie sau guvernul de uniune nationala demonstreaza orientarea sa spre opozitie.

Guvernul de mare coalitie ar lasa in afara guvernarii grupruile mici (UDMR, PRM, PUR, minoritatile). Cele doua grupari ar avea 320 de mandate, controlind 68,2% din totalul mandatelor parlamentare. Daca argumentul matematic ar putea fi luat in considerare, nu exista nici un motiv politic pentru care aceasta formula sa fie preferata.

O asemenea varianta, ca si guvernul de uniune nationala, ar anula politica. Pe de alta parte, coalitia de tip minimal cistigatoare, in care numarul de partide ar fi limitat drastic, ramine o posibilitate deschisa.

Dar si in aceasta ipoteza, PSD nu poate forma guvernul fara sprijinul direct al PRM, ceea ce ar afecta pozitia partidului in Internationala Socialista si l-ar izola pe plan international. O varianta, singura in care la coalitie ar participa doar doua partide, ar fi formarea guvernului din PSD si PNL. Cele doua partide ar avea 259 de mandate, suficiente pentru a guverna.

Dar, o asemene coalitie ar sfida votul popular pentru ca ar neglija directiile politice cu care cetatenii au investit cele doua formatiuni… In orice alta varianta, numarul partidelor ce ar trece la guvernare creste.

Varianta de guvernare prefigurata de consultarile prezidentiale indica o majoritate de 211 mandate, insuficienta pentru a trece guvernul de votul de investitura (161 Alianta, 32 UDMR, 18 minoritatile). Diferenta de 24 de voturi poate veni dinspre PRM (de unde 5 mandate sint reprezentate de BND, care a anuntat ca va sprijini un guvern al Aliantei), dar si dinspre PUR sau PSD.

Daca guvernul va fi respins in prima formula, acesta va fi doar un exercitiu de forta, pentru ca nici PSD, nici PUR, nici PRM nu sint pregatite pentru alegeri anticipate. Insa oricind in viitorul mai mult sau mai putin apropiat, coalitia parlamentara din 20 decembrie poate sa se reactiveze si sa voteze o motiune de cenzura.

Ori, odata validat guvernul, libertatea de miscare a presedintelui in privinta alegerilor anticipate va fi limitata. Stabilitatea guvernului va depinde de transparenta totala, de consecventa si dinamica politicilor propuse, dar si de capacitatea de a genera noi aliante parlamentare. In absenta acestora, guvernul va putea fi rasturnat usor.