Moare Casa Săpunarului,  marele fabricant de săpun al Bucureștiului. Gloria și decăderea familiei Zamfirescu

Pe la 1840, Costache Zamfirescu venea din Muscel și se stabilea  în București. Și-a cumpărat un teren în zpna Dudești și, mai întâi, și-a făcut o topitorie de grăsimi, ca să facă lumânări de calitate, o nevoie uriașă a  acelor vremuri fără curent electric.

A avut un succes formidabil și, mai apoi, o idee strălucită: a început să fabrice săpun. A dat lovitura când după ce a început să importe esențe de parfum din Franța. Așa a transformat un produs casnic grosier într-un articol de lux pentru burghezia din București.

Rețetele e laborator s-au pierdut cu trecerea timpului, dar mai cu seamă după, dar se păstrează încă amintirea unor dintre cele mai de succes produse ale fabricii Zamfirescu. 

De la săpunul obișnuit de rufe (săpunul de casă). Erau niște calupuri mari, dense, folosite la curățarea gospodăriilor și care erau extrem de apreciate pentru calitățile degresante și care au pus de fapt bazele financiare ale imperiului.

Săpunurile de toaletă fine  și parfumate alcătuiau gama de lux, realizată cu esențe franceze aduse de la Grasse, destinate doamnelor din înalta societate.

A mai fost și săpunul „Centenar”, lansat în 1940, un sortiment aniversar scos pe piață cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înființarea fabricii familiei.

Descoperă, pe B365.ro, Casa Zamfirescu din Dudești și  povestea familiei de la care Bucureștiul a primit nu doar primele săpunuri de lux, ci și faimoasa și delicioasa ciocolată care purta același nume.