Modificarea genetica a oamenilor, posibila solutie pentru supravietuirea pe alte planete

Pentru a putea infrunta conditiile improprii vietii din spatiul cosmic, microgravitatia, atmosfera mult prea rarefiata a unei alte planete sau puternicele radiatii cosmice, oamenii ar trebui sa fie supusi unor modificari genetice cu ajutorul genelor provenite de la unele dintre cele mai rezistente organisme de pe Pamant, conform Lisei Nip, cercetator la Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT), care a sustinut recent o prelegere TED pe acest subiect, informeaza Live Science, citata de Agerpres.

Prelegerile TED (acronimul de la Technology, Entertainment, Design Tehnologie, Divertisment si Design) sunt o serie de conferinte globale organizate de Fundatia americana non-profit Sapling, pentru a raspandi „ideile care merita promovate”.

Apeland la instrumentele biologiei sintetice, un domeniu de cercetare combina biologia si ingineria, oamenii de stiinta ar putea „construi” oameni modificati genetic, precum si plante sau bacterii pentru a crea noi habitate pe alte planete, proces cunoscut drept ”terraformare”. Apelul la instrumentele ingineriei genetice ar fi mult mai eficient in acest scop, conform lui Nip, decat ridicarea unor incinte izolate ermetic care sa-i protejeze pe eventualii colonisti de mediul ostil de pe Marte, spre exemplu.

Organismul uman este perfect adaptat, dupa sute de mii de ani de evolutie, la mediul bogat in oxigen, cu temperaturi moderate de pe Pamant, insa aceasta perfectiune a adaptarii la viata terestra reprezinta un impediment major pentru exploratorii spatiali. In spatiul cosmic, conditiile de mediu sunt incomparabil mai aspre decat pe Pamant. Astronautii se confrunta cu probleme legate de microgravitatie, care slabeste oasele si afecteaza miocardul. In plus, expunerea la radiatii cosmice, chiar si pentru perioade scurte de timp, poate afecta iremediabil ADN-ul uman.

Chiar si pe Marte, urmatoarea tinta a programului spatial american, care este de departe cea mai „ospitaliera” dintre celelalte sapte planete ale sistemului solar, temperatura medie este de ￢ 65 grade Celsius, nu exista precipitatii, atmosfera ultrararefiata nu ofera niciun fel de protectie impotriva periculoaselor radiatii cosmice, iar solul este complet steril, similar cenusii vulcanice din Hawaii, conform Lisei Nip. „Daca ar fi sa trimitem pe oricare dintre noi pe Marte acum, chiar daca ii oferim provizii importante de alimente, apa, aer si un costum spatial, si tot va resimti efectele negative pentru sanatate pe care le produc radiatiile ionizante”, a precizat ea.

Astfel, in loc sa-i ascundem pe astronauti dupa pereti de plumb sau sa-i punem sa poarte greoaie armuri de protectie impotriva radiatiilor, ar fi preferabil sa preluam din atributele unor organisme care traiesc in conditii considerate improprii pentru viata. Spre exemplu, unul dintre cele mai rezistente astfel de organisme este bacteria Deinococcus radiodurans, care poate rezista, fara niciun fel de efecte secundare, la expunerea la o cantitate de radiatii ionizante de 100 de ori mai mare decat doza suficienta pentru a ucide un om. Cercetatorii au deslusit deja o parte dintre secretele ascunse in genele acestei bacterii, iar valorificarea acestor informatii ar putea sa-i ajute pe exploratorii spatiali ai viitorului sa reziste in mod natural, mult mai bine, expunerii la radiatii.

In afara modificarii genetice a oamenilor, biologia sintetica poate fi folosita si pentru a modifica organismele pe care exploratorii spatiali le vor lua cu ei pe alte planete pentru a incepe procesul de ”terraformare”. Spre exemplu, cultivarea de plante pe Marte cu mijloace „traditionale” presupune „tratarea cu ingrasaminte a unei suprafete extinse de sol, pe o planeta cu totul straina, concomitent cu eliberarea in atmosfera a trilioane de galoane de gaze atmosferice si apoi protejarea acestui microecosistem sub un urias clopot de sticla”, a sustinut ea.

In locul acestei abordari „traditionale”, plantele ce urmeaza sa fie cultivate pe Marte ar putea fi modificate genetic pentru a face mai bine fata conditiilor de mediu de pe aceasta planeta. Astfel, aceste plante ar fi mai rezistente la seceta si la frig. Spre exemplu, genele care confera rezistenta la frig unor specii de pesti ar putea fi introduse in organismul acestor plante pentru a rezista mai bine temperaturilor mereu scazute de pe Marte.

Desigur ca ingineria genetica are riscurile ei si ridica o serie de probleme de ordin etic, iar oamenii si toate celelalte organisme de pe Pamant dispun deja de un mecanism intrinsec care face posibila adaptarea la conditiile de mediu: evolutia produsa prin selectie naturala. Insa, daca vrem sa colonizam alte planete, nu putem astepta sa faca evolutia de-a lungul unei perioade mari de timp ceea ce putem obtine in timp scurt prin inginerie genetica.

„Evolutia are nevoie de doua lucruri pe care nu le avem mereu la dispozitie, sau pe care nu ni le putem permite. Acestea sunt moartea si timpul. In lupta pe care specia noastra o duce pentru a-si gasi locul in Univers, s-ar putea sa nu dispunem de timpul necesar pentru ca evolutia sa-si urmeze drumul natural si sa dobandim noi caracteristici de adaptare la noi planete”, a mai sustinut ea.