Moeciu: Megalomaniile lui Patriciu, Mazare. Frumusetea naturii continuata de megalomania Complexelor dau formula infinitului.

Ce avem la Moeciu? Deal blind rupt in padure cu cite o vaca facind echilibristica vesnica la pascut, cite o fintina cu toarta, o fineata, lemn taiat, gater, case de tara vechi si parasite, case noi cu rosu strident sau cu lemn pe zidarie de ochii lumii si termopan pentru eficienta si marile complexe de inferioritate si agrement gen Cheile Gradistei, casa WiaRusti, zisa a lui Patriciu de Bucuresti si cea zisa a lui Mazare de Constanta.

Sint pur si simplu niste vertije, niste ameteli de hoteloaie cu toate distractiile posibile -tenis, fotbal, sauna, calarie, biliard, tenis de masa, coafor si nu mai stiu cite altele- plantate in mijlocul unei finete, in verdele de neuitat al unor brazi.

Nimic mai darimator. Sa vii la Moeciu, loc pierdut de serpentinele culoarului Rucar-Bran, ca sa gasesti o taranie-zidarie intinsa pe hectare. Sint hoteluri uriase cu vile peste vile peste vile in jur.

Despre Wiarusti, zice-se a lui Patriciu, se spune ca a inceput cu meniu gen 2 milioane pate de gisca adus din Franta, sau 3 milioane somon adus din Norvegia. Si a tinut-o cu astfel de sarituri de pe fix mult timp, pina cind a venit la meniuri mai ieftine.

Hoteloiul lui zice-se Mazare a carat saptamini in sir TIRURI cu marfa adusa din China. Stateau in capul satului Tirurile, cu zecile, ca sa acopere foamea diareica a piramidei distractiei mazariene. Cite tiruri se pot descarca pe zi? Obosesc numai numarind si, asa a pastrat memoria moeceana parada de zorzoane a unui peisaj distrus, crapat de chinezarii.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Eugen Istodor.