Moni vrea sa divorteze – un sistem operational de clasificare a realitatii mediatice

Timp de aproape 6 ani, cuplul Monica si Irinel Columbeanu a tinut prima pagina a ziarelor de scandal. Dupa fastuoasa nunta de la Izvorani numita de catre presa „Nunta secolului” si nasterea Irinei, celebrata printr-un botez demn de o pelicula hollywoodiana, povestea printului bogat indragostit de cenusareasa a inceput sa capete tenta funinginii. El, in jacuzzi cu doua blonde, ea la shopping cu manechinul sofer Ricky, el in picaj economic, ea gasindu-si consolarea in bratele unui avocat britanic… sunt, fiecare, povesti intens mediatizate de o presa tot mai avida de scandal. Bizuindu-se pe un model mental deja construit, jurnalistii „au vazut” si au selectat indeosebi acele intamplari si fenomene care corespund cadrului de referinta pe care l-au dobandit in procesul socializarii…

Societatea consumatorista sta sub imperiul verbelor: a fascina, a emotiona, a impresiona si a subjuga. Povestea de iubire inceputa in 2005 a fascinat. „Era 1 decembrie 2005, seara, Monica filmase toata ziua si eu o asistasem. Atunci am realizat ca asa trebuie sa se intample: sa ne casatorim. M-am dus in oras sa caut un inel de logodna potrivit pentru ea. Am luat unul din aur alb cu un diamant. Apoi, am ales un restaurant special, Casa Vernescu, si dupa filmari am invitat-o acolo si i-am spus ca as vrea sa fie sotia mea. E prima femeie pe care o cer de sotie”, declara, in 2006, afaceristul reporterilor Libertatea. In acel moment, povestile Fratilor Grimm au iesit de sub structura narativa a utopicului si s-au transpus in realitate.

17.15 – Irinel Columbeanu intra in transmisiune directa la postul B1TV, marturisind printre altele ca se teme ca fiica sa sa nu se incurce cu celelalte fetite nascute mai devreme. 18.00 – Machiata, Monica astepta zambitoare marele eveniment. De pe patul din sala de nasteri, ea da calma un interviu, in timp ce asteapta sa se faca simtit efectul anesteziei epidurale. 19.30 – Irinel Columbeanu declara ca dilatatia a ajuns la 70 la suta (…) asistentele fac pariuri pe ora nasterii. 19.53 – Monica Columbeanu a nascut o fetita…Nasterea a emotionat. Irina Columbeanu s-a nascut la o ora de prime-time.

Cadourile au fost scumpe, mancarurile deosebite, costumatiile foarte elegante, tortul de doi metri si 100 de kg ornat cu 44.000 de petale de trandafiri de zahar si adus in focuri de artificii, 110 sticle de sampanie „Laurent Perrier – Grand Siecle”, un acvariu cu languste din care musafirii isi puteau alege exemplarul pe care il doreau si le era preparat imediat in fata lor, icrele negre in cantitate de 7 kg., programul artistic special conceput si prezentat pe o mica scena din jurul piscinei din curtea vilei…Botezul a impresionat.

Eu reflectez de foarte multe luni si nu pot sa dau raspunsuri pripite pentru ca e vorba de viata mea si a fetitei mele… Daca nu ar fi Irina, psihicul meu ar fi la pamant… micuta Irina este cea mai importanta persoana din viata mea… sunt declaratii menite sa subjuge!

Declaratia de divort nu mai socheaza pe nimeni. La o analiza obiectiva a „intamplarilor notabile” din viata celor doi protagonisti ai povestii mediatice cu Don Juan – drama romantica in mai multe acte – si Cenusareasa – basm cu final asteptat – , regasim pe de o parte logica existentiala (a incompatibilitatii dintre doi oameni pe care ii despart la nivel de mentalitate 30 de ani), pe de alta, logica mass-media.

Din perspectiva mediatica, viata cuplului Iri – Monica a stat sub incidenta teoretica a lui developing news (Gaye Tuchman, 1997, Making News: A study in the Construction or Reality) – fapte aflate in derulare in momentul in care stirea despre ele a fost difuzata, curente (Bernard Roscho, 1975, Newsmaking) – fapte relevante pentru audienta, care stau in atentia presei un timp mai indelungat etc. carora presa le-a acordat mult spatiu si mult timp de emisie. Kepplinger si Habermaier au constatat ca „jurnalistii reactualizeaza anumite evenimente din trecut si le interpreteaza din perspectiva evenimentului-cheie actual, exagerand asemanarea acestora cu cazul aflat in dezbatere publica; de asemenea, dupa un eveniment-cheie, presa devine foarte sensibila la evenimentele mediatice inscenate care fac referire la sau mimeaza elemente ale evenimentului-cheie respectiv” (Martin Hans Kepplinger, Johanna Habermaier, 1995, „The impact of Key Event son the presentation of Reality” in European Journal of Communication, nr. 3).

Moni vrea sa divorteze. Un titlu de ziar, un eveniment existential, un rit de trecere cu „carlig la public”, „reversul in negativ al glorificarii noutatii si totodata, propensiunea de a judeca producatorii si produsele in functie de opozitia dintre ‘nou’ si ‘depasit'”, in opinia teoreticianului francez Pierre Boudieu (2007, Despre televiziune).

De ce se arunca presa asupra acestor subiecte? Motivele sunt variate: curiozitatea este una dintre trasaturile personalitatii umane; practica „jurnalismului de haita” (pack journalism) conduce la exercitarea unei supravegheri permanente a concurentei si prin aceasta la uniformizarea ofertei; subiectul se situeaza in sfera unui regim denotativ coerent specific „existentei moderne”. In lumea noastra postmoderna evenimentele care conteaza sunt doar cele „mediatizate”!

Avida de senzational, presa va dramatiza si amplifica un fapt existential normal. Moni vrea sa divorteze. Vrea custodia fetitei si mai vrea sa… revina la numele de fata. Ce e iesit din comun?

Despre autor:

Iuhas Florica – Doctorand, Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Teza: „Univers ceremonial si mass media: riturile de trecere”

Lector univ. drd. la Universitatea Ecologica din Bucuresti, Facultatea de Stiintele Comunicarii