Muzica „de la gugulani”, dar nu in play-back

Nimeni nu vine in Germania pentru clima. Toata lumea vine pentru bani. Pentru meseriasi si specialisti, Germania a fost si mai este inca, o mina de aur. Pentru intelectuali si artisti, realizarea profesionala ramane, cel mai adesea, un vis.

Nu toti renunta, romanul e tenace, iar unii mai si reusesc, pe limba si cu talentul „de acasa”, sa convinga ca nu sunt buni doar ca ingrijitori de copii si batrani.

Banateanca Rodica Oghercin e una dintre acestia, in cantecul ei adie boare de Caransebes, din „capitala gugulanilor”. Nascuta in Banatul de pusta, la Lighed-Padureni, Rodica ne spune ca a cantat inca de mica, la gradinita, apoi la serbari de scoala generala si liceu.

Ore de canto a luat la Scoala Populara de Arta, avand-o ca profesoara pe Ana Pacatius, „doamna cantecului popular banatean”, dupa cum o numeste Rodica. Cantatul de muzica populara banateana, ea l-a alternat, in tara, cu profesia de laborant chimist si cresterea a trei copii.

In 1994, Rodica Oghercin isi urmeaza sotul, pe „Tibi al ei” in Germania, stabilindu-se in inima muntilor Harz, la Bad-Grund -intre Göttingen si Hanovra-, unde in prezent lucreaza la un azil de batrani. Cantecul a revenit firesc, intai ca alinare a dorului de casa, de „Banatul lor cel scump, de cei dragi ramasi in tara”.

Tibi e frizer si fredoneaza si el, intre un ras si un tuns, melodiile Rodicai, mai patimas ca Barbierul din Sevilla.

Tiberiu Oghercin e si „impresarul” sotiei sale, o insoteste peste tot si vorbeste ca un cunoscator al bransei si apucaturilor din show-business: „Asociatiile noastre din Germania nu au fonduri pentru muzica live. Majoritatea cred ca ar costa foarte mult sa inviti pe cineva sa-ti cante la o ocazie deosebita muzica live.

Multi au fost pacaliti ca se cinta live, iar in realitate se facea play-back! Asta este cea mai mare escrocherie artistica posibila, sa iei o gramada de bani la intrare si sa te faci doar ca dai din gura. Speram ca spectatorii nu vor mai tolera mult timp asa un furt pe fata.”

Dupa o lunga intrerupere de activitate artistica, Rodica Oghercin a reinceput, in 2002, sa cante la nivel profesionist. Au ajutat-o Dorina Sovre, care „i-a compus cu drag si inalt profesionalism majoritatea textelor”, violonistul Iancu Laurentiu, taragotistul banatean Costica Olan si vechea ei mentora in ale muzicii, cantareata Ana Pacatius.

Albumul ei de cantece populare „Asa petrec banatenii” a fost realizat de Studioul Otilia din Caransebes, sub patronatul lui Titi Alexin.

Profesorul universitar Vanu Odrobot, referindu-se la originalitatea textelor si calitatea interpretarii solistei, ar fi afirmat: „Era pacat, ca o asa voce superdotata si nealterata in timp, care-i ofera pe deplin posibilitatea sa-si desfasoare calitatile deosebite, sa nu continue sa incante inimile iubitorilor de folclor de cea mai buna calitate”.

In Germania, Rodica Oghercin a cantat nu doar la spectacole realizate de asociatiile romanilor, la reuniuni si petreceri private, ci si la standuri expozitionale romanesti, unde muzica si folclorul sunt ingrediente de atragere a potentialilor turisti si investitori, spre destinatia Romania.

Despre prezenta si prestatia muzicala a cantaretei, din 11 septembrie 2005 la Berlin, sotul ei ne spune: „Am fost invitati la Berlin de Ambasada noastra, sa cinte Rodica la Festivalul Natiunilor. A fost extraordinar sa simti ca poti face ceva util pentru tara ta. Rodica a cantat, timp de o jumatate de ora, cateva dintre cele mai cunoscute cintece de la noi de acasa.

Pentru germani si spectatorii care nu stiau romaneste, la sfarsit, a cantat o melodie pe care acestia au fredonat-o impreuna cu ea: „Kein schönes Land” (Nici o tara frumoasa). A fost aplaudata minute in sir. A fost minunat. Rodica este singura mea mingaiere aici, departe de tara. V-o spun cu mana pe inima, ca m-am indragostit a doua oara de ea, cand, de dragul meu, s-a apucat din nou sa cante.

Cand am fost la inceput de drum aici, in Germania, si-mi era dor de casa, imi canta o veche cantare banateana a prietenului nostru Dumitru Chepetean, „Ninge Doamne, nu ploia!” Este extraordinar sa ai langa tine o o comoara vie, o parte din tara. Pot spune ca sunt, din punct de vedere spiritual, un om fericit si bogat”.

Bogati nu sunt Oghercinii, insa sufletisti si entuziasti, ca multi alti romani plecati peste granite. Fiecare, cu ce stie si ce poate.

Vorba lui Tibi Oghercin: „ Acum, cand sintem foarte aproape de intrarea in Uniunea Europeana, trebuie sa punem umarul sa facem Romaniei o imagine cit mai frumoasa, cum a spus si un politician: „Sa nu ne intrebam ce face tara pentru noi, ci sa vedem ce putem noi face pentru tara”. Oare care va fi fost politicianul acela?